„În 2023, am fost creativi, activi, implicați”

 Dialog cu teatrologul Oltița Cîntec, directorul artistic al Teatrului „Luceafărul” 

Teatrul, una dintre cele mai vechi și profund influente forme de artă, joacă un rol foarte important pentru fiecare dintre noi. În primul rând, este un instrument cultural puternic, este locul unde societatea a reflectat asupra valorilor și provocărilor sale. Prin piese de teatru, publicul are ocazia să experimenteze și să înțeleagă diverse perspective culturale și istorice. Educațional, este un instrument extraordinar de învățare. Pe lângă faptul că îmbunătățește abilitățile de comunicare și expresie artistică, participarea la teatru ajută la dezvoltarea empatiei și inteligenței emoționale. Tinerii implicați în teatru învață despre istorie, literatură și artă într-un mod interactiv și angajant. De asemenea, încurajează gândirea critică și creativă, oferind o platformă pentru explorarea și înțelegerea complexităților umane.

Social, teatrul aduce oamenii împreună, creând o comunitate. Este un spațiu unde diferite voci și povești pot fi auzite și apreciate. Teatrul poate fi, de asemenea, un instrument de schimbare, ridicând probleme sociale și provocând publicul să reflecteze și să reacționeze. Este un instrument vital pentru dezvoltarea culturală, educațională și socială a societății. Prin puterea sa de a spune povești, de a educa și de a uni oameni, teatrul continuă să aibă un impact profund și durabil asupra lumii în care trăim. Despre toate aceste lucruri am discutat cu teatrologul Oltița Cîntec, directorul artistic al Teatrului „Luceafărul”, care ne-a oferit și un bilanț al anului de curând încheiat.

- Cum a fost anul 2023?

 

- Cum a fost anul teatral 2023?

- A fost un an complicat, cu multe turbulențe, care ne-au luat pe nepregătite și ne-au zdruncinat planurile întrucât au fost decizii guvernamentale luate de azi pe mâine. S-au schimbat radical, din mers regulile jocului, adică partea financiară. Chiar de două ori: o dată la jumătatea lui mai, când la scurt timp de la comunicarea alocației bugetare s-a operat o diminuare cu 10 procente; apoi, în octombrie, când au fost plafonate plățile la un maxim care a reprezentat media primelor nouă luni ale anului. Un raport foarte dezavantajos pentru instituțiile de spectacole care în lunile de vară sunt în vacanța dintre stagiuni. S-au interzis și achizițiile, mijloacele fixe, în limbaj comun, elemente necesare la scenă.

„Așezămintele culturale încep anul cu datorii, dar nu cultura face găuri în buget”

- Ce a însemnat luarea acestor decizii în plan practic?

- Prima ordonanță stipula ca acele colective care numără sub 50 de angajați să fie comasate cu altele. Pe ce baze, cum, de ce? Au rămas întrebări fără răspuns. Dacă ar fi vorba de o reformă, în niciun caz nu se procedează astfel. În urma reacțiilor mediului cultural, măsura s-a prorogat până în iunie 2024, sper să se renunțe la ea. Plafonarea plăților a creat dificultăți, multe proiecte s-au amânat ori anulat, instituțiile au intrat cu facturi neplătite în noul an. Măsura națională urmărea ca scop scăderea deficitului bugetar la nivel național, dar el, deficitul, a fost de fapt rostogolit în 2024. Așezămintele culturale încep anul cu datorii. Vreau sa subliniez că nu cultura face găuri în buget. Cultura e un serviciu public mai mult decât necesar pentru formarea cetățeanului funcțional. Desconsiderarea ei la nivel comunitar e o greșeală ale cărei efecte sunt pe termen lung, nu se mai pot remedia.

„Stai jos sau cazi” este un spectacol unicat în România inspirat din drama bolnavilor de epilepsie. Scopul este lămurirea anumitor aspecte, a da ocazia privitorilor de a se descarca afectiv, de a se apropia de realitatea iluzorie a teatrului” 

- În acest context complicat, cum a arătat activitatea artistică a Teatrului „Luceafărul”?

- Ne-am străduit, echipa de la Luceafărul, să nu lăsăm spectatorii și specialiștii să resimtă problemele amintite. Am fost creativi, activi, implicați, am realizat trei noi producții. „Stai jos sau cazi”, după romanul omonim al lui Bogdan Munteanu, e una dintre ele. Se adresează tinerilor adulți, adolescenților (14+). E primul spectacol din România care abordează performativ tema epilepsiei. Ne-am asociat cu Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr.T. Popa” Iași, mulțumiri domnului rector Viorel Scripcariu, cu sprijinul căreia am editat un volum colectiv de însoțire a spectacolului – „Culisele creierului. Epilepsia – perspective narative”, care a apărut la Editura UMF. Sunt texte scrise de teatrologi, medici, de echipa spectacolului, cu fotografii, în condiții grafice deosebite.

- Care au fost reacțiile la acest spectacol unicat în România?

- E o temă delicată, pe fundal e atins și subiectul bolii ca stigmat, după fiecare reprezentație avem o sesiune de discuții actori-public. Sunt foarte emoționante. Scopul este lămurirea anumitor aspecte, a da ocazia privitorilor de a se descarca afectiv, de a se apropia de realitatea iluzorie a teatrului.

- Specialiștii cum l-au primit?

- Foarte bine! Am fost selectați în programul Festivalului Național de Teatru. În noiembrie, luna conștientizării epilepsiei, am jucat două reprezentații la București – Teatrul Odeon și Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” - Sala „Ileana Berlogea”, pentru studenții de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”București. A venit și juriul UNITER să-l vadă, există interes și din partea altor festivaluri din țară cu care suntem în legătură.

„Misiunea noastră artistică este să avem pe afișul curent titluri pentru o gamă largă de public”

- Ce alte premiere ați mai avut?

- Misiunea noastră artistică este să avem pe afișul curent titluri pentru o gamă largă de public, de la preșcolari la tinerii adulți. Ai publicul pe care-l crești așa că am introdus în repertoriu o creație small size, „Gri colorat”, care e pentru segmentul de vârstă 6 luni-4 ani.

Pentru școlarii mici avem „Greuceanu. Versiune 2.0”,  o recitire în codurile noilor tehnologii a basmului lui Petre Ispirescu. Acestea sunt producțiile noi, portofoliul artistic al teatrului include peste 25 de titluri.

- Care e răspunsul spectatorilor la propunerile artistice ale Teatrului „Luceafărul”?

- Gradul de ocupare a sălilor a fost 98 %, aplauzele au fost furtunoase, emoțiile, abundente. Am jucat 370 de reprezentații la sediu și în deplasare (în țară și în  străinătate – un turneu cu „Stația clovnilor” în Scoția (Edinburgh, Glasgow, Aberdeen), am contabilizat  peste 60.000 de spectatori.

- Ați participat și la evenimente festivaliere...

- Cum precizam mai sus, în cadrul Festivalului Național de Teatru, cea mai prestigioasă platformă de expunere valorică din teatrul românesc, a fost prezentat spectacolul „Stai jos sau cazi”. În același context, a fost lansat volumul colectiv bilingv „Teritorii de recuperat. Teatrul prin lentile de gen/Territories to Recover. Theatre through the Gender Lens”, pe care l-am coordonat. „Uriașul egoist” după Oscar Wilde a fost selectat la Festivalul Internațional „Gulliverˮ Galați și la Festivalul Internațional Zilele Teatrului „Matei Vișniec” Suceava. „Frumoasa și bestia” și „Degețica” au fost invitate la Festivalul WonderPuck Cluj Napoca.

„Vreau normalitate. Îmi doresc să putem lucra predictibil, să nu fim ca pe roller coaster, să fim lăsați să ne investim energiile creative în creația scenică”

- Cu siguranță nu au lipsit nici premiile.

- Selecția într-un festival e, în sine, o coroniță care arată că producția respectivă se evidențiază valoric. Dacă vorbim despre lauri în sensul strict, avem și din aceștia. Spectacolul „Uriașul egoist” după Oscar Wilde a obținut Marele Premiu și Premiul pentru regie (Radu Nica) la Festivalul Internațional „Gulliverˮ Galați.

- Teatrul „Luceafărul” a organizat și alte manifestări decât premierele. Care sunt cele mai importante?

- A fost a 16-a ediție a Festivalului de teatru școlar „Hai la teatru!” care a reunit 39 de trupe din întreg județul, un total de 519 elevi-artiști îndrumați de 51 de specialiști. A devenit o tradiție, este unul dintre primele festivaluri de acest tip din România, am făcut pionierat, are loc primăvara, în prejma Zilei Internaționale a Teatrului pentru Copii și Tineret, a Marionetei și Ziua Mondială a Teatrului.

- Cum a fost ediția 2023 a FITPTI?

- A 16-a ediție a festivalului internațional de teatru pentru publicul tânăr Iași (FITPTI) a fost un succes! Evenimentul nostru deține (din 2017) labelul Festival remarcabil, acordat de Asociația Europeană a Festivalurilor cu sediul la Bruxelles, o recunoaștere la cel mai înalt nivel a calităților lui incontestabile și a relevanței pentru comunitate. S-a derulat între 4-10 octombrie sub emblema „feminin-masculinˮ. Invitați din 18 țări (Algeria, Argentina, Austria, Belgia, Bulgaria, Elveția, Franța, Germania, Italia, Israel, Marea Britanie, Mexic, Republica Moldova, România, Spania, Turcia, Ucraina, Ungaria) au evoluat în spectacole de teatru indoors și outdoors, spectacole accesibilizate, teatru VR, teatru filmat, lecturi publice, lansări de carte, expoziții, teatru studențesc, workshopuri, film documentar, conferințe, dezbateri, întâlniri spectatori-artiști într-un program dens, atrăgător pentru toate categoriile de public, în peste 20 de locuri din oraș.  A fost divers, surprinzător, efervescent. Citez o clujeancă, mare iubitoare de teatru, care spunea „ce bine ar fi să avem și la Cluj un asemenea festival!”.

- Ce sperați de la 2024?

-  Răspunsul e simplu. Vreau normalitate. Îmi doresc să putem lucra predictibil, să nu fim ca pe roller coaster, să fim lăsați să ne investim energiile creative în creația scenică. Sper să se înțeleagă cât e de important teatrul, ca toate formele de expresie culturală, în viața unei comunități.

Oltița Cîntec este doctor în Teatrologie, conf. univ. dr. habil. la Facultatea de Teatru a Universității Naționale de Arte „George Enescuˮ din Iași, profesor asociat la Școala Doctorală a Facultății de Teatru și Film a Universității „Babeș-Bolyaiˮ din Cluj, curator al Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr (FITPT), director artistic al Teatrului Luceafărul din Iași. Autor de articole și studii apărute în reviste academice, de teatru și de cultură din țară și străinătate. A făcut parte din jurii de specialitate și a susținut prelegeri despre teatrul românesc în România și în afara granițelor. Este autoarea mai multor cărți de teorie și istorie recentă a artei spectacolului, multe dintre ele premiate.

Maura ANGHEL