„Noi facem un festival cu rădeni, oameni de profesii și vârste diferite, care au în comun dorința de mai bine și pasiunea lecturii”

 * dialog cu Monica Coțofan, prof. de Limba română la Colegiul Național „Vasile Alecsandri” și coordonatorul de proiect al Festivalului de lectură „Dealul cu povești”

Lectura este ca o superputere ascunsă, un fel de Harry Potter pentru minte – doar că în loc de baghetă magică, avem paginile unei cărți care ne duc oriunde vrem. Fie că ești într-un sat mic din România, cum ar fi Horlești, sau într-un oraș mare, cărțile au o abilitate extraordinară de a te teleporta într-o mie de locuri, fără să părăsești canapeaua. Dar ce are lectura atât de special pentru copii și adolescenți? Hai să descoperim împreună, cu un pic de umor și un strop de seriozitate, de ce cărțile sunt cea mai bună investiție pentru creier și inimă.

Cărțile sunt bilete gratuite către orice univers! Să fim sinceri – viața reală poate deveni plictisitoare. Școală, teme, aceeași rutină zilnică. Dar lectura? Este ca și cum ai avea o poartă secretă în camera ta care te duce pe Lună, în adâncul oceanului sau într-o școală de vrăjitori. Cărțile stimulează imaginația copiilor și adolescenților mai bine decât orice joc video. Cititul creează o lume interioară vibrantă și plină de culori, ajutând la dezvoltarea creativității. Și cine nu ar vrea să fie creativ? Este ca și cum ai avea o pereche de ochelari prin care vezi lumea cu mult mai mult farmec.

Cititul îți îmbogățește vocabularul. Și nu doar pentru a impresiona prietenii cu cuvinte de zece litere sau pentru a deveni campion la Scrabble (deși și asta sună destul de cool). E despre a ști să te exprimi mai bine, să înțelegi nuanțele limbajului și să devii mai empatic. Cu cât un copil sau adolescent citește mai mult, cu atât va avea la dispoziție un arsenal mai bogat de cuvinte, un fel de „superpower” pentru minte. Imaginează-ți că vocabularul tău este ca o cutie de vopsele – cu cât ai mai multe culori, cu atât poți picta peisaje mai complexe și mai frumoase!

Lectura e sala de fitness pentru minte. Dacă vrei să ai mușchi, te duci la sală. Dacă vrei să ai mintea ascuțită ca un brici, citești! Creierul este un mușchi care are nevoie de exercițiu constant. Fiecare pagină parcursă îți pune neuronii în mișcare, ajutându-i să se conecteze mai bine și mai rapid. În plus, lectura te învață să gândești critic, să pui întrebări și să cauți răspunsuri. Și nu vorbim doar despre întrebări de genul „ce se întâmplă în continuare?”. Vorbim despre mari întrebări de viață, care te vor face să devii mai înțelept, chiar dacă nu știi exact când a început tot acest proces de „înțelepțire”.

Empatia e superputerea ascunsă în fiecare pagină. Când citești, trăiești viețile altor oameni, simți ceea ce simt ei, vezi lumea prin ochii lor. Asta dezvoltă empatia, una dintre cele mai prețioase calități umane. Cititorii tineri devin mai conștienți de emoțiile și experiențele celorlalți, învățând să fie mai atenți și mai generoși. Empatia este secretul unei societăți mai bune, și ce modalitate mai plăcută de a o cultiva decât prin intermediul unei cărți bune?

Lectura te face cool și asta nu e o glumă! În era tehnologiei, poate părea că „cool” este să stai cu nasul în ecranul telefonului. Dar adevăratul „cool” vine din cunoaștere. Adolescenții care citesc au o perspectivă unică asupra vieții, au povești interesante de împărtășit și pot purta conversații despre orice subiect, de la marile întrebări filozofice la cele mai recente descoperiri științifice. Și să fim serioși – ce poate fi mai cool decât să fii bine informat și capabil să jonglezi cu idei la fel de ușor cum arunci o minge în aer?

Despre toate aceste lucruri și despre lectură am stat de vorbă cu Monica Coțofan, prof. de Limba română la Colegiul „Vasile Alecsandri” și coordonatorul de proiect al Festivalului de lectură „Dealul cu povești”.

- Cum a luat naștere ideea organizării Festivalului „Dealul cu Povești” de la Horlești? Ce v-a inspirat să inițiați acest eveniment?

- Aș răspunde, în spirit junimist, că începuturile se pierd în negura timpului, dar ele trebuie căutate doar în negurile primăverii anului 2023, când am propus președintelui Asociației Rediu lui Tătar, Marius Chelcu, și colegilor din Clubul de lectură din Rediu să facem ceva pentru a stimula interesul copiilor pentru carte. Nu știu dacă îmi imaginam atunci ce entuziasm voi găsi și ce energii vom descătușa împreună, dar din această discuție s-a născut proiectul, a crescut și a devenit un eveniment cu adevărat important pentru comunitatea noastră. Pentru că cel mai bun loc era dealul din apropierea casei mele, căci locuiesc în Horlești, și pentru că doream ca poveștile să îi aducă pe copii până la noi, Dealul cu povești a devenit titlul potrivit și cred că e chiar o poveste.

 - Care este scopul principal al festivalului și cum considerați că acesta contribuie la promovarea lecturii în rândul comunității locale și a copiilor?

- Scopul festivalului este de a promova cartea, de a stimula interesul pentru lectură, dar și de a reconecta copiii cu natura, cu lumea reală din jurul lor, astfel încât să devină oameni frumoși și integri. Nu generăm nicio schimbare peste noapte, există, fără îndoială, o rezistență la schimbare, și în comunitatea noastră, ca în oricare alta. Sunt sigură că, în timp, copiii, tinerii vor vedea că există bucurie și în jurul cărților, că oamenii care citesc sunt mai fericiți și poate vor încerca. E important să li se arate și o altă lume decât aceea în care trăiesc zi de zi. Noi asta încercă să facem - să le arătăm căi posibile.

- Ce rol au elevii în organizarea și desfășurarea festivalului? Participă activ la evenimentele de lectură sau în organizarea logistică?

- Calitatea mea de profesor, dar și faptul că alți colegi, profesori la școli din Iași, au venit lângă noi a însemnat un mesaj de încredere și pentru elevii noștri. Adolescenții sunt mereu gata să ajute și încă de anul trecut contribuțiile lor au fost esențiale. Lor le datorăm ideea de logo al festivalului, harta Dealului cu povești, revista precedentă, câteva materiale de promovare, multe dintre fotografii și tot ei ne ajută efectiv la susținerea atelierelor. Am avut voluntari elevi de la Colegiul „Costache Negruzzi”, Colegiul „Mihai Eminescu”, Colegiul Național, Liceul de Informatică și Colegiul Național „Vasile Alecsandri”, dar și studenți de la Universitatea „Al. I. Cuza”.

- Cum ați observat că impactează acest festival evoluția interesului pentru lectură în rândul elevilor? Ați observat schimbări în atitudinea lor față de citit?

- Categoric, pe Dealul cu povești vin, mai ales, copii care citesc, dar întotdeauna putem citi mai mult și mai profund. Faptul că mulți dintre copiii care au participat la ediția precedentă au revenit acum e, cred, dovada că ceva a contat.

- Cum ați ales activitățile din cadrul festivalului?

- Pe unele le-am ales noi, altele ne-au ales pe noi, în sensul că, îndată ce am început promovarea, am primit oferte de a susține ateliere, de la instituții, organizații, profesori, convinși că ceea ce facem e serios și eficient. Am încercat să fie activități diverse și pentru vârste diferite, să promoveze textul literar, jurnalistic, științific, în limba română sau engleză, să valorificăm lectura de imagine, dar și scrierea creativă, jocul de rol, dezbaterea, abilitățile manuale și creativitatea.

- Ce rol joacă comunitatea locală în desfășurarea evenimentului?

- Comunitatea locală este esențială (și prin comunitate mă refer nu la administrație, ci la oamenii locului), noi facem un festival cu rădeni, oameni de profesii și vârste diferite, care au în comun dorința de mai bine și pasiunea lecturii. Nu știu dacă aș spune vorbe mari afirmând că grupul acesta de oameni inimoși, care m-au onorat să mă desemneze coordonator, înfăptuiește un adevărat miracol, miracolul de a da unitate, sens și repect de sine unei comunități modeste, dar în continuă schimbare. De anul trecut am avut sprijinul Primăriei, anul acesta am primit și un mic, dar valoros ajutor financiar de la Consiliul Local și un altul, mai consistent, de la Consiliul Județean. Resursa autentică a Festivalului rămân însă oamenii, aceia care au făcut, au crezut și s-au bucurat pentru reușită.

- Care sunt cele mai mari provocări pe care le-ați întâmpinat în organizarea acestui eveniment?

- Cred că o mare provocare a fost în mod constant aceea de a-i convinge pe cei care cred că în spatele fiecărui gest public e un interes personal nemărturisit că intenția noastră este doar aceea de a aduce un beneficiu comunității în mijlocul căreia trăim. Cel mai greu e să îi faci pe oameni să privească deschis și să creadă în Bine. Și, evident, o provocare a fost ploaia, care ne-a pus la încercare. Dar am învins-o cu soarele pe care l-am adus în suflete.

- Aveți activități dedicate copiilor sau tinerilor pentru a-i încuraja să citească mai mult?

- Asociația Rediu lui Tătar a avut inițiativa instalării unor puncte de lectură, de unde oricine poate împrumuta o carte, am încercat un club de lectură pentru copii, idei avem și, în timp, cu sprijinul comunității, le vom implementa.

- Cum a evoluat festivalul de la prima ediție și care sunt planurile de viitor pentru acesta?

- Ca Făt-ftumos din poveste! Și, da, avem de gând să îl ajutăm să devină și mai mare, și mai frumos, și mai iubit.

- Ce impact a avut festivalul asupra interesului pentru lectură în rândul comunității din Horlești?

- Grupul organizatorilor se întâlnește periodic într-un Club de lectură, iar numărul membrilor e în creștere. Numărul celor care beneficiază de diseminarea informațiilor despre cărțile citite e tot mai mare. În timp, sperăm că tot mai mulți locuitori vor găsi curajul de a veni să petreacă o seară de lectură lângă noi.

- Care credeți că este importanța lecturii în dezvoltarea personală și socială a tinerilor din mediul rural?

- E o condiție a progresului. În satele de azi nu există librării, biblioteci, cititul nu intră între preocupările tinerilor, care, deși au potențial, rămân prizonierii unor prejudecăți și victimele, în fond, ale unei educații eșuate. Cititul nu ne face doar mai educați, ci și mai fericiți, mai siguri, mai încrezători și mai buni. Iar noi sperăm în această devenire luminoasă a comunității noastre.

A consemnat Maura ANGHEL

 

 

Festivalul de literatură pentru copii „Dealul cu poveşti” este un eveniment anual, care are loc în luna septembrie, în prima sâmbătă de după începerea şcolii. Organizator principal este Asociaţia Rediu lui Tătar, iar manager de proiect este Monica Coţofan, profesor de Limba și literatura română la Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Iași.

 

„Dealul cu povești” şi-a invitat săptămâna trecută participanții la o nouă aventură literară, dar sâmbătă a fost mai mult decât atât. Chiar dacă în lumea de azi scrisul pe hârtie pare să devină o raritate, organizatorii celei de-a doua ediții a festivalului de lectură pentru copii continuă să creadă în puterea cărților. Că este aşa, ce dovadă poate fi mai bună dacă nici chiar ploaia și soarele luptându-se cu norii nu au putut opri magia evenimentului, aflat la a doua ediţie! În cele 14 ateliere creative, în după-amiaza de 14 septembrie, micii şi mai marii cititori din Iași și Zona Metropolitană s-au reunit într-o atmosferă plină de zâmbete și voie bună.

 

 Lectura este profesorul invizibil care te învață totul fără să-ți dai seama. Ai observat vreodată că în timp ce citești o poveste captivantă, fără să vrei, înveți o mulțime de lucruri noi? O carte bună nu doar îți distrează mintea, dar îți oferă lecții de viață, informații despre culturi noi, istorie, știință și emoții. Cititul îți formează o curiozitate sănătoasă și, în același timp, o deschidere către lume. Practic, îți transformă mintea într-o enciclopedie cu tot felul de cunoștințe fascinante, pe care nici nu știai că vrei să le afli!

Cititul e călătoria perfectă fără bagaje. Nu ai nevoie de pașaport, de bilete sau de valize pentru a merge într-o călătorie fabuloasă atunci când citești. Fiecare carte este un bilet gratuit către o nouă aventură, iar asta nu costă nimic. E un fel de vacanță pentru minte, o evadare din cotidian, fără stresul ambalării bagajelor sau a întârzierilor de avion. Copiii și adolescenții au nevoie de aceste evadări, pentru a-și da voie să viseze la o lume mai mare decât cea imediată, pentru a descoperi că orice este posibil.