„Produsul sistemului educațional trebuie să fie niște adulți suverani”

Dialog cu psihoterapeutul Mirela Claudia Dracinschi, coordonatorul unui proiect de învățare accelerată

La Iași a fost lansat, zilele trecute, un proiect transfrontalier de învățare accelerată. Am stat de vorbă cu psihoteraputul Mirela Claudia Dracinschi despre acest concept care se va dezvola cât de curând.
- Ce este învățarea accelerată și de ce este important acest subiect?
- Învățarea accelerată e un concept deja răspândit în lume și a apărut inițial ca o reacție la învățământul tradițional care era foarte consumator de resurse și tindea să extindă pe o perioadă de timp foarte mare însușirea unor noțiuni sau abilități. Derivă din ceea ce Lozanov numea sugestopedie, acesta reușind la sfârșitul anilor ‘60 să faciliteze asimilarea unui număr semnificativ mai mare de cuvinte din limbi străine într-o perioadă de timp mai scurtă folosind tehnici de relaxare și muzică adecvată. Actualmente, acest concept a devenit unul foarte profund, translând rezultate experimentale ale cercetărilor din neuroștiințe despre modul în care mintea umană procesează informația și învață către procesul didactic, evidențiind aspecte practice care duc la accelerarea învățării.
- Cât de important este pentru elevi?
- Acest subiect își manifestă relevanța tocmai în acest context în care se solicită o reformare continuă a sistemului educațional, dar nu se pornește de pe bazele reale ale funcționalității psihoneurologice ale subiectului învățării, atingând toate nivele, de la formarea profesorilor până la evaluarea elevilor sau aplicativitatea abilităților în viața reală. E din categoria: „Schimbarea e magnifică, dar să înceapă cu alții”. Ba nu: să înceapă cu fiecare din noi, să înceapă de fapt de la valorile reale supraordonate social în fața cărora toți trebuie să ne aducem contribuția. Și nu în ultimul rând, consider că nimic nu e întâmplător și că acest concept și perspectivă își va dovedi cu prisosință utilitatea în contextul pandemic, în care timp de aproape un an de zile școala a fost făcută ca să se facă, implicând costuri greu de estimat, nu doar în planul achizițiilor academice, dar mai mult în abilitățile de a învăța să înveți în mod constant și sistematic punând motivație și pasiune în asta.
- Cum decurge procesul și cui se adresează?
- Procesul începe cu crearea unui mediu suportiv pentru învățare, inclusiv prin componenta să fizică, dar mai mult prin componenta sa psihologică, subiecții învățării fiind în acea stare de aprehensiune numită „alertă relaxată”. Mediul de învățare trebuie să fie unul securizant, în sensul raportului optim între nivelul ridicat al provocărilor și nivelul scăzut al amenințărilor (cum ar fi, de exemplu, sentimentul de rușine sau vinovăție pentru faptul că nu cunoști un anumit aspect și a-i putea fi penibil în fața clasei). Procesul continuă cu implicarea conștientă a subiectului formării în propria sa devenire conectând continuu și profund învățarea anterioară de cea care urmează să se întâmple, translând permanent de la imaginea de ansamblu către detaliile cele mai puțin evidente. Subiectul aderă conștient si complet la rezulatele învățării formulându-și propriile criterii de succes.
- Ce urmează?
- După momentul în care se transmite pur și simplu noțiunea sau abilitatea nouă folosind multiple canale senzoriale (vizual, auditiv, olfactiv și kinestezic), se trece la exersarea ei după „regula celor 6”, adică cel puțin prin 6 modalități diferite de a fixa acea achiziție cognitivă. Revizuirea este o etapă distinctă și extrem de importantă căci asigură engramarea achiziției pe termen lung, retenția ei și reactualizarea ei cu mare acuratețe. Deși etapele acestea ale procesului didactic nu sunt noi, ele, în practica curentă, se reduc doar la etapa de transmitere a informației și eventual o exersare dezlânată și fără viziune pe termen lung.
- Cum ajută procesul educațional?
- Această perspectivă a învățării accelerate aduce beneficii în creșterea eficienței procesului educativ, care a venit timpul să producă o schimbare congruentă și profundă cu resurse gestionate cu cap și în intervale de timp mai mici. Apoi, nimeni cred că n-a măsurat vreodată pe scară largă costurile psihologice ale diverselor traume produse în context școlar, cel puțin prin uciderea curiozității și entuziasmului de a ști și asimilarea într-un cor al adulților antrenați să învârtă angrenajele sistemelor sociale precum cobaii rotițele. De fapt produsul sistemului sistemului educațional trebuie să fie niște adulți suverani ce contribuie cu mintea și sufletul lor deschis și echilibrat la evoluția umanității în ansamblu într-un efort de creație comun. Și învățarea accelerată poate produce asta dacă este înțeleasă și integrată de fiecare dintre noi, pe orice poziție ne-am afla: elev, profesor, părinte, director, inspector, formator, evaluator, cercetător, decan sau ministru.
A consemnat Maura ANGHEL