„Să ai răbdare, asta este cea mai importantă lecție pe care ți-o oferă bebelușii”

 Dialog cu kinetoterapeutul Cristina Bărbieru, un specialist dedicat terapiilor pentru nou-născuți

De nouă ani, Cristina Bărbieru trăiește în lumea bebelușilor. Este una dintre zânele bune care îi ajută pe micuți să fie sănătoși, voioși și să aducă bucurie părinților. Kinetoterapeut de profesie, Cristina este convinsă că șansa de a face bine i-a dat-o Dumnezeu, la fel și planul minunat creionat pentru ea. Îi plac toți oamenii, în special copiii, alături de care este tot mai tânără în fiecare zi. Este interesată de parenting, iar osteopatia este una dintre cele mai recente pasiuni către care s-a aplecat. Spune despre ea că este om vesel, simplu, deschis, sociabil. „Vorbesc mult și îmi place asta, am valori bine stabilite în care cred. Scopul meu este să nu trăiesc degeaba, vreau ca atunci când voi trage linie să fiu mulțumită că am făcut tot ce am putut eu mai bine”, spune Cristina Bărbieru, unul dintre membrii echipei de la Clinica Kinetera. Am stat de vorbă cu ea în ziua echinocțiului de toamnă, un moment în care și-a socotit fericită binecuvântările.

- Ce te-a inspirat să te specializezi în lucrul cu bebelușii și cum te-a influențat această alegere pe plan personal și profesional?

- Am iubit copiii de mică și cred că această meserie m-a ales pe mine. M-am îndreptat către această specializare încă de când eram elevă în clasa a XI-a. Pe atunci am fost într-un centru pentru copii și când am văzut cât de minunat este să lucrez cu cei mici mi-am dorit foarte mult să fac ceva benefic pentru ei. Ulterior, după absolvire, am avut șansa să am alături un medic neonatolog care m-a inițiat și mi-a deschis drumul în terapia pentru bebeluși. Am învățat zi de zi, timp de nouă ani, și continuu, nu mă văd făcând altceva. Face parte din mine.

- Care este cea mai mare recompensă pe care o simți când lucrezi cu această categorie de pacienți?

- Cea mai mare recompensă este la finalul terapiei când văd rezultatele, progresul și părinții fericiți. Cel mai frumos lucru pentru un părinte este să-și vadă copilul sănătos. Eu sunt în același asentiment, doresc să-i ajut pe bebeluși să se recupereze cât mai repede posibil. Este un sentiment de nedescris, mă hrănește zi de zi.

- Ai avut vreun moment emoționant sau memorabil în timp ce lucrai cu un bebeluș?

- Sunt multe momente emoționante, de multe ori se întâmplă să plângă mămicile pentru că sunt speriate și e o munca grea în a le liniști. Nu este ușor să le convingi că totul va fi bine. Deseori plâng și eu, se întâmplă să mă încarc, dar această stare mă determină să fac tot ceea ce pot ca să-i ajut cât mai bine. Acum, că m-ați întrebat de caz dificil, am avut un bebeluș cu o malformație congenitală gravă. Copilul care nu vedea, nu auzea, respira cu greu, avea multe afecțiuni. A fost foarte greu să pot derula ședințele de terapie bazându-mă doar pe sensibilitatea tactilă, bebelușul neavând celelalte simțuri. fără prea multe șanse de supraviețuire.

- Cum gestionezi emoțiile intense, în special când întâlnești cazuri complexe sau cu provocări semnificative?

- Foarte greu. Eu mă implic mult emoțional, creez legături cu fiecare părinte și copil. Mă întristez împreună cu ei când ceva nu decurge bine, mă bucur când avem evoluție. Când lucrezi cu bebeluși și copii nu ai cum să nu te implici emoțional. Noi, adulții, suntem mult mai slabi decât bebelușii. Învăț de la copii ei zi de zi. Ei nu renunță niciodată, adulții da.

- Există vreo lecție sau insight pe care bebelușii ți l-au oferit și pe care nu l-ai fi putut învăța în alt mod?

- Da! Răbdare! Răbdare! Răbdare! Să ai răbdare, asta te învață în primul rând bebelușii. Ei nu fac ce vrem noi, munca grea e să-i convingi să vrea apoi să facă. - Cum te asiguri că răspunzi nevoilor emoționale ale mamelor și bebelușilor, pe lângă cele fizice?

- Mereu vorbesc cu mămicile, le răspund întrebărilor, mă asigur ca au înțeles și învățat tot ce e necesar pentru ca tratamentul să dea roade. Am răbdare cu bebelușii, cât și cu mamele.Ca să-i pot ajuta, în primul rând îi ascult foarte atent.

- Care este cea mai mare provocare pe care o întâmpini în această specialitate și cum o abordezi?

 -Cea mai mare provocare este lipsa informației. Multe mămici nu știu ce ar putea face pentru a preveni anumite afecțiuni sau se informează greșit.

- Ce sfat le-ai da familiilor care sunt sceptice sau nesigure în privința beneficiilor kinetoterapiei pentru bebeluși?

- Sfatul meu este să acorde atenție prevenției. Putem preveni, e mult mai ușor, și sa se informeze referitor la beneficiile kinetoterapiei, care sunt numeroase.

- Cum te-ai simțit la primele tale sesiuni cu bebeluși și cum s-a schimbat această experiență în timp?

- La primele sesiuni, în urmă cu nouă ani, nu prea îi înțelegeam pe părinți, cu ei era grea comunicarea. Între timp am devenit și eu mamă a doi copii și înțeleg nevoile mamelor, în special, și vorbesc mult mai pe înțelesul lor. E mult mai simplu acum.

A consemnat Maura ANGHEL