„Să schimbi starea de spirit a pacientului face, uneori, cât toate tratamentele din lume”

* dialog cu dr. Gheorghe Bălan jr., desemnat „Cel mai bun tânăr medic al anului 2024”

Dr. Gheorghe Bălan jr., specialist în gastroenterologie și șef de lucrări la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, a fost desemnat de Filiala Iași a Colegiului Medicilor din România „Cel mai bun tânăr medic al anului 2024”. La 36 de ani, face parte dintr-o echipă dinamică a Institutului de Gastroenterologie şi Hepatologie Iaşi, care implementează constant tehnici moderne, minim invazive, în beneficiul pacienților. Din anul 2023 este medic primar şi a dobândit competenţe în endoscopie digestivă terapeutică, ultrasonografie generală, și managementul serviciilor de sănătate. A efectuat stagii de pregătire la Spitalul Universitar Eppendorf, Hamburg, Germania, la AMC University Medical Center, Amsterdam, Olanda, în Spitalul Universitar din Montreal, Canada. În mai multe rânduri, a fost lector la diferite cursuri de specialitate în SUA și Canada. A realizat proceduri în premieră în Centrul Universitar Iași: colangioscopia cu litotriție biliară electrohidraulică, ampulectomia endoscopică, stentarea duodenală endoscopică, drenajul ghidat ecoendoscopic pentru colecții peripancreatice, necrozectima endoscopică pancreatică etc.

- Domnule doctor Gheorghe Bălan, ce reprezintă pentru dumneavoastră acest titlu, de „Cel mai bun tânăr medic al anului 2024”?

- A fost o surpriză plăcută. Când am aflat că mă aflu pe lista scurtă pentru acest premiu, m-am simțit în primul rând responsabilizat. Este o recunoaștere nu doar a muncii mele, ci a întregii echipe de gastroenterologi tineri de la Institutul de Gastroenterologie și Hepatologie din Iași, care oferim astăzi servicii la un nivel care, până acum câțiva ani, părea greu de atins în România.

- Care credeți că au fost criteriile care au stat la baza selecției?

- Nu cunosc exact metodologia. Știu că a fost vorba despre o comisie a Colegiului Medicilor din Iași. Poate că a contat volumul mare de pacienți, poate premierele terapeutice realizate în ultimii ani. Am reușit să introducem intervenții complexe, minim invazive, care substituie cu succes chirurgia clasică. Lunar, tratăm sute de pacienți, iar asta înseamnă o mare responsabilitate. Noi suntem o echipă care ne-am străduit să implementăm tehnici noi, să oferim pacienților noștri alternative de diagnostic și tratament de ultimă oră. Și, probabil, acest premiu este o recunoaștere a muncii noastre.

 

„Gastroenterologia ieșeană e un reper la nivel național. Implementăm tehnici moderne, endoscopice, care reduc nevoia de intervenții chirurgicale invasive”.

 

- Ați menționat echipa. Cum se conturează gastroenterologia în Iași?

- Avem astăzi o realitate de necontestat: gastroenterologia ieșeană e un reper la nivel național. Implementăm tehnici moderne, endoscopice, care reduc nevoia de intervenții chirurgicale invazive. Lucrăm în echipă, constant, pentru a oferi soluții de tratament rapide, eficiente și blânde cu pacientul.

- Povestea numelui dumneavoastră se leagă inevitabil de tatăl dumneavoastră, un reputat gastroenterolog. Cum ați ales această cale?
- A fost, în mod surprinzător, o alegere personală, chiar dacă tradiția medicală în familie este veche. În clasa a XII-a eram indecis: drept sau medicină? Așa că am ales... amândouă. Am urmat în paralel Facultatea de Drept și Facultatea de Medicină. Mă atrăgea medicina legală, dar decizia de a deveni gastroenterolog s-a conturat mai târziu, în urma unei discuții decisive cu doamna profesor Diana Bulgaru Iliescu, actual director al Institutului de Medicină Legală din Iași, cu care aveam o colaborare plăcută și apropiată ca student.

Îmi doream să fiu medic legist pe parcursul studenției. Am colaborat cu distinsa specialistă în mai multe proiecte de cercetare și am discutat despre dilema mea în momentul în care îmi dădeam licența și urma să susțin rezidențiatul. Domnia sa mi-a dat un sfat foarte valoros, pe care, recunosc, l-am înțeles, l-am îmbrățișat și l-am transmis mai departe altora care mi-au cerut un sfat. Mi-a spus că medicina legală este o specialitate pe care o poți face oricând, ca a doua specialitate, dacă ai o dorință arzătoare de a te dedica acestui domeniu. Dar mi-a mai spus că gastroenterologia nu o poți practica mai târziu în viață, pentru că necesită o muncă importantă, o disponibilitate fizică și, desigur, emoțională, pe care nu o ai decât la începutul carierei. În condițiile în care nu mă voi regăsi în gastroenterologie, așa cum mă regăseam atunci în medicina legală, voi putea face și medicina legală ca a doua specialitate.

Acest sfat mi-a influențat cariera decisiv, aș spune, și îi mulțumesc tare mult doamnei profesor pentru un sfat înțelept, pe care, repet, și eu îl dau acum celor care mi-l cer.

Am urmat la zi cursurile celor două facultăți. Mi-a plăcut foarte mult dreptul. M-am regăsit în conceptele organizaționale din sistemul juridic. Mi-a plăcut colectivul de acolo. M-am simțit foarte atras. Și am spus că trebuie să fac ceva care să le îmbine pe amândouă. N-am crezut însă că îl voi urma pe tatăl meu în profesia de gastroenterolog. Un domeniu extrem de complex – unii spun de nișă –, dar este o „nișă” importantă a medicinii contemporane.

 

„Suntem datori față de noi înșine, dar și față de pacienții noștri, să fim în fiecare zi mai buni. Asta se realizează învățând continuu”…

 

- Care sunt lecțiile cele mai importante pe care le-ați învățat de la tatăl dumneavoastră, profesorul universitar Gheorghe Bălan senior?

- Cea mai importantă lecție, fundamentală pentru practica noastră, a fost munca susținută și asiduă. Am crescut cu tatăl meu care era mereu în spital, mereu de gardă. Fac o paranteză: se vorbește astăzi despre cât de multe gărzi fac medicii. Trebuie să le spunem celor care nu cunosc contextul că, în vremea când eu eram copil, tatăl meu făcea de gardă la două zile. Așa încât am fost obișnuit cu acest concept al muncii asidue, al desăvârșirii profesionale prin muncă.

A doua lecție, foarte importantă, este cea a permanentei autodescoperiri și autoperfecționări. Suntem datori față de noi înșine, dar și față de pacienții noștri, să fim în fiecare zi mai buni. Asta se realizează învățând continuu. Învățarea în medicină nu se face doar în bibliotecă sau în fața unei cărți. Se face practicând medicina, iar în fiecare moment, atunci când ai o curiozitate, trebuie să cauți în literatură și să vezi ce se întâmplă.

Probabil că a treia lecție importantă este cea a smereniei și modestiei. Atât în fața bolii, cât și în fața pacientului, și mai ales în fața societății și a colegilor. E foarte important să pășim întotdeauna cu cunoașterea limitelor, cu recunoașterea a ceea ce putem și a ceea ce nu putem face, și cu spirit de măsură în toate.

- Gastroenterologia este o specialitate tot mai complexă. Care sunt provocările ei actuale?

- Este poate cea mai dinamică ramură desprinsă din medicina internă. În ultimii 20 de ani, gastroenterologia s-a transformat într-o specialitate de graniță între medicina internă și chirurgie. Ne confruntăm cu o incidență uriașă: se estimează că 80% din populație are, la un moment dat, simptome digestive. Nevoia de diagnostic precis și tratamente minim invazive este în continuă creștere. Asta înseamnă că trebuie să inovăm permanent, să învățăm mereu, să ne adaptăm la cerințele vremii.

E o povară constantă, cu o încărcătură mare de pacienți, dar medicii gastroenterologi de astăzi fac mai mult decât medicină internă. Ei creează o punte între patologia internă și patologia chirurgicală, găsind soluții minim invazive prin endoscopia digestivă, care îi feresc pe pacienți de intervenții chirurgicale și îi tratează într-o secție de medicină clinică internă. Gastroenterologia – și mă bucur să spun asta – a reprezentat și reprezintă un exemplu și pentru celelalte ramuri desprinse din medicina internă. Mă refer la nefrologie, pneumologie, cardiologie, unde s-au dezvoltat și se dezvoltă continuu subdiscipline de medicină intervențională, medicină minim invazivă.

 

„ Să oferim tratamente moderne, minim invazive, în fiecare colț al țării. Aceasta este datoria generației mele”.

 

- Ce rol joacă pacientul în prevenirea bolilor digestive?

- Unul major, deși nu exclusiv. Avem factori de risc modificabili – alimentație, fumat, consum de alcool, sedentarism –, dar și factori independenți de voința noastră: genetica, microbiota intestinală, hazardul. Ca medici, avem datoria de a face educație sanitară. Să învățăm societatea că prevenția e mai ieftină și mai eficientă decât tratamentul.

- Sunteți și cadru didactic. De ce ați ales și această direcție?

- Am crescut într-o familie de dascăli și am fost atras de partea academică încă din copilărie. Mi se pare firesc să formezi și să inspiri. Mă bucur de fiecare dată când văd un rezident pe care l-am format făcând o procedură la fel de bine ca mine – sau chiar mai bine. Cu studenții este provocator, dar și foarte frumos. Mă simt conectat la generația lor, chiar dacă valorile și stilurile diferă.

- Cum vă percep pacienții? Tinerii medici au uneori de depășit bariere de încredere.

- Se întâmplă des ca pacienții să se mire de vârsta mea. „Mă așteptam să fiți mai în vârstă...” – mi se spune frecvent. Dar până la finalul consultației, lucrurile se schimbă. O stare de bine, un zâmbet, o energie tânără pot însemna foarte mult pentru un pacient aflat în suferință. Mă bucur că pot arăta că și medicii tineri sunt profesioniști dedicați și bine pregătiți.

- Ați avut oportunitatea de a pleca în străinătate?

- Da. Am fost invitat să lucrez în New York, ceea ce a fost o mare onoare. Dar am ales să rămân. Familia este pe primul loc. Și, da, iubesc Iașul și România. Cred sincer că putem face aici lucruri extraordinare. România este o țară în plină schimbare, iar medicina românească progresează rapid. Avem resurse, avem oameni, avem energie.

- Care este cea mai profundă aspirație profesională a dumneavoastră?

- Să las în urmă o generație de gastroenterologi și endoscopiști care să trateze pacienții la același nivel ca orice mare centru internațional. Vreau ca munca noastră să nu fie o excepție în câteva centre mari, ci o regulă națională. Să oferim tratamente moderne, minim invazive, în fiecare colț al țării. Aceasta este datoria generației mele.

- Dacă ar fi să definiți, în câteva cuvinte, ce înseamnă „un medic bun”...

- Un medic bun e cel care reușește, chiar și atunci când nu poate vindeca, să schimbe starea de spirit a pacientului. Asta face, uneori, cât toate tratamentele din lume. Apoi, un medic bun formează alți medici, inovează, caută soluții și nu uită niciodată să fie om.

Vasile ARHIRE