„Tinerii trăiesc pe TikTok, dar teatrul încă poate zgudui vieți”

 *  dialog cu actorul Cosmin Stănilă, care semnează și textul spectacolului „Cum s-a îndrăgostit dl Gherase de Clara Smith”, care va fi prezentat în Prologul Festivalului Internațional pentru Publicul Tânăr de la Iași

– La doar 31 de ani, ai scris, ai jucat și ai trăit pe scenă și pe ecran povești care par să ardă mai repede decât viața însăși. Cum reușești să porți atâta intensitate acum, când alții abia își caută identitatea?

- Nu se simte ca nu știu ce intensitate de cele mai multe ori. Sunt relativ liniștit, doar că am o meserie care presupune un anumit soi de energie și implicare. Cred că e ok să-ți cauți identitatea, oricând.

– În spatele fiecărui actor există un amestec de rigoare și fragilitate. Cum s-au întâlnit aceste două forțe în tine și când ai înțeles că scena nu e doar un exercițiu, ci destinul tău?

- La mine rigoarea a cam câștigat, de obicei. A primat. Sau, mă rog, prin rigoare am protejat fragilitatea. Adică fără rigoare mi se pare că sunt descoperit, până în punctul în care devin defensiv. Simt că într-un context de genul acesta fragilitatea devine lipsită de valoare, penibilă.

– Ai evoluat între două spații artistice – scena și camera de filmat. Care a fost prima iubire? Și ce fel de libertate îți oferă fiecare dintre ele? Între camera de filmat și scândura scenei există două respirații diferite. Unde te simți cel mai viu, cel mai tu?

- Filmul e o întâmplare ocazională, nu pot să le compar. Îmi place să filmez, dar se întâmplă sporadic. Eu îmi câștig traiul și satisfacția din teatru.

– Ai scris textul din Prolog și acum vii cu o poveste inspirată din realitate, la granița dintre documentar și ficțiune. Ce se întâmplă în tine când trebuie să joci o poveste pe care ai scris-o? E mai ușor sau mai greu să te expui prin propriile cuvinte?

- Am încercat să le separ. Adică să joc ca într-o piesă pe care n-am scris-o eu. Nu mi-a ieșit în totalitate, aș zice că e mai greu să fii și dramaturg, și performer.

– În piesa Cum s-a îndrăgostit dl Gherase de Clara Smith, identitățile se amestecă și se evaporă. După ce cortina cade, cât din rol rămâne în tine? Și cât din tine rămâne acolo, pe scenă, prins în personaj?

(râde) - Nu pot să răspund la întrebarea asta, că dau spoilere.

– Spectacolul vorbește despre flirt, schimb, exploatare. Ce ai descoperit, personal, în lucrul la acest text despre felul în care iubim, manipulăm, ne dăm și ne luăm unii altora în relații?

- Cred că e ceva în majoritatea oamenilor care tânjește după conexiune, relație, comuniune (în sensul romantic), dar care poate foarte ușor să fie exploatat. E o teză banală aici: nu există altruism. Dar ceea ce există sigur e curiozitatea, compatibilitatea, întâlnirea. Chiar și când e un interes financiar la mijloc (care otrăvește tot prin finalitatea lui), te întrebi: e doar asta?

– Publicul ieșean are o tradiție de a trăi teatrul intens, aproape visceral. Ce aștepți de la această întâlnire și ce speri să lași în urmă, în memoria celor care te vor vedea?

- Sper să le dăm un spectacol cum n-au mai văzut. Nu e grandomanie și nici nu subestimez publicul, dar în ciuda faptului că mijloacele sunt relativ simple, cred că e un mix în spectacolul nostru (care nu e meritul unui individ) greu de anticipat.

- Cum poate teatrul, cu scândura lui veche, să mai concureze cu spectacolul continuu al TikTok-ului și YouTube-ului? Cum aducem un adolescent în sala de teatru fără să simtă că e pedepsit la cultură?

- Spectacolul nostru are ca loc de desfășurare Facebook-ul. Nu cred că e un motiv suficient pentru valabilitatea lui sau că înseamnă că ar trebui să facem doar spectacole despre internet, dar da, trebuie să spunem povești conectate la realitatea asta. Realitatea virtuală, atunci când e cazul. Dar când e vorba de a face cultura apetisantă pentru tineret la un nivel mai general, avem nevoie de suport guvernamental. Și azi se întâmplă exact opusul. Nu dezvolt, că mă inflamez.

- Crezi că teatrul mai poate schimba vieți, așa cum o făcea altădată? Ai trăit vreodată acel moment în care ai simțit că o replică spusă de tine a zguduit, în tăcere, pe cineva din public?

- Ce pot să zic, mie teatrul mi-a schimbat viața. Cel mai tare ți-o schimbă, de fapt, dacă petreci timp cu el. Ca practicant sau spectator. Cred că schimbările de care vorbiți, de perspectivă asupra realității, etc., se întâmplă la nivel micro, în interiorul unei persoane. Dar nu în sensul radical. Nu știu câți oameni au ieșit de la un spectacol și și-au schimbat viața la 180 de grade. Dar poate un aspect al realității primește o altă lentilă. Și aia e o îmbogățire.

- Dacă, dintr-un motiv absurd, mâine ți s-ar lua dreptul de a mai scrie și de a mai juca, cine ar rămâne din tine? Ce ai pune în locul scenei, ca să nu te pierzi pe tine însuți?

- Pot să mă gândesc la o asemenea situație, în care mi s-ar interzice. Există situații similare, nu foarte departe în istorie. Sper că aș pune revolta în locul teatrului. Adică sper că aș avea curajul să pun revolta.

Maura ANGHEL

Spectacolul „ CUM S-A ÎNDRĂGOSTIT DOMNUL GHERASE DE CLARA SMITH”, de Cosmin Stănilă (Teatrul Național Cluj) , poate fi vizionat pe 27 septembrie, de la ora 19, la Teatrul „Luceafărul”. Publicul va urmări o piesă despre iubire, vulnerabilitate și jocurile subtile dintre flirt și exploatare. Inspirat dintr-o poveste reală.

Regia: Doru Vatavului
Scenografia: Adrian Balcău
Muzica: Radu Dogaru
Video: Miruna Croitoru

Distribuţia:
Alexandru Gherase: Cosmin Stănilă
Clara Smith: Sânziana Tarța
Tahiru Abdulai: Tahiru Abdulai

regia tehnică: Răzvan Pojonie
lumini: Mădălina Mânzat, Alexandru Corpodean
sonorizare: Vlad Negrea
operator video: Vasile Crăciun
sufleor: Irina Barbir