Alarmă în Iași. Companiile caută meseriași, dar școlile au prea puțini absolvenți

 * piața muncii din Iași e în criză * sute de locuri de muncă pentru sudori, electricieni, mecanici sau operatori CNC rămân neocupate, în timp ce școlile profesionale și cele duale scot generații tot mai mici * în 2025, companiile locale strigă după oameni calificați, dar sistemul educațional abia reușește să formeze câteva clase pe specializările critice

Iașul trăiește o realitate dură: economia locală are nevoie de meseriași acum, nu mâine. Ironia e că tocmai când companiile de producție, servicii tehnice și construcții deschid porțile, lanțul de formare încă plătește nota unei decizii politice de acum peste un deceniu: desființarea școlilor de arte și meserii în 2009 și reintroducerea învățământului profesional de 3 ani abia din 2014. Efectul de recul se vede în cohortele mici și în trasee școlare frânte.

În 2023–2024, învățământul profesional și tehnic a însemnat circa 63% din totalul liceal/profesional din județ – semn că filiera tehnologică rămâne coloana vertebrală a școlii ieșene. Planul de școlarizare a fost realizat în proporție de 92,86% la profesionalul de stat și 94,44% la dual, iar pentru 2024–2025 ISJ Iași a propus 76 de clase la profesionalul de stat și 9 clase la dual. E cifra care desenează harta atelierelor, practicii și parteneriatelor cu firmele locale.

În 2025–2026, tabloul urcă încă un pas: 78 de clase cu 1.873 de locuri la profesional, din care 10,25 clase (247 de locuri) pe ruta duală – semn că piața a apăsat accelerația și că școala încearcă să țină pasul. În primăvară, erau anunțate peste 150 de locuri doar pe segmentul dual pentru absolvenții de clasa a VIII-a, cu oferte consistente la Colegiul Tehnic „Mihail Sturdza”, susținute de companii ca PHINIA Delphi. În paralel, Liceul Tehnologic „Dimitrie Leonida” a oficializat parteneriatul cu PHINIA pentru clasele duale – adică practică plătită, bursă și angajare reală la final. Asta e cheia, relația strânsă școală și firmă, în baza unui contract.

Se caută meseriași!

Pe teren, setea de meseriași e măsurabilă. AJOFM Iași a afișat 918 locuri în intervalul 27 august–3 septembri. Se caută operatori CNC, lăcătuși, electricieni, sudori, mecanici, tâmplari, confecționeri. Acolo se vede, crud, diferența dintre câte bănci avem în ateliere și câte posturi stau goale în fabrici. Contextul național nu contrazice această foame de pricepere, deși piața muncii s-a răcit ușor în trimestrul al doilea. INS notează 31.300 de locuri vacante la nivelul țării (rată 0,61%), în scădere față de anul trecut. Dar în structura pe ocupații se vede limpede că muncitorii calificați și operatorii la instalații rămân categorie „fierbinte” – exact aria unde ar trebui să livreze școlile de meserii.

Paradoxul? Deși tranziția demografică taie din efective, ponderea tinerilor care aleg ruta profesională crește încet și sigur. Ministerul Educației consemnează că, în 2023/2024, 19% dintre elevi au optat pentru învățământul profesional, iar față de 2014–2015 numărul elevilor din profesional a urcat cu aproximativ 46.300, adică +91,1%. Reparația istorică se face, dar timpul pierdut din 2009–2014 nu se comprimă peste noapte.

Iașul are, totuși, instrumentele la îndemână. Rețeaua de IPT (învățământ profesional și tehnic) e validată de industrie, planurile de școlarizare se decid împreună cu mediul de afaceri, iar zilele meseriilor și caravanele în școli nu sunt PR de vitrină, ci recrutare în toată regula. Important e ca rutele duale să nu rămână insule: clasa trebuie să fie plină (nu 12–14 copii „de sacrificiu”), practica să fie pe utilaje reale, iar bursa să vină la timp. Ordinul ministerial care fixează mediile de 22 de elevi/clasă în liceal și dual nu e doar un paragraf birocratic – e o bornă de calitate și eficiență.

De ce contează această miză pentru Iași? Pentru că județul vrea industrie curată, mobilitate, logistică, mentenanță, energie, construcții și agro-procesare. Fără oameni care știu să citească un desen tehnic, să calibreze o mașină-unealtă, să lege corect un tablou electric sau să facă o sudură care trece proba radiografierii, nu există „investiții strategice”, ci doar conferințe. Iar dacă absolventul bun își ia ghiozdanul și pleacă, orașul rămâne cu vitrinele frumoase și halele goale. „Știți cât am căuta un sudor? Aveam nevoie să-mi facă o poartă, dar nu am găsit mult timp. Ca din întâmplare, am aflat de un meseriaș care m-a ajutat, apoi l-am recomandat și altora. De fapt, omul are o cu totul altă meserie, dar se pricepe și la sudură și chiar e foarte bun”, a spus Valeriu Ignat, un ieșean din Popricani.

Concluzia, pe scurt și fără menajamente: „școala de meserii” nu mai poate fi anexă, ci centru de comandă. Este datoria noastră, aici, la Iași, să o tratăm ca pe o investiție critică: să păstrăm creșterea claselor duale, să legăm fiecare specializare de un angajator real, să urmărim inserția la 6–12 luni după absolvire, să finanțăm atelierele la nivelul utilajelor pe care elevii le vor atinge în fabrică. Piața a dat verdictul: locurile există, dar e nevoie de oameni care să le ocupe.

Dan DIMA