Atunci când încrederea se pierde – costurile incompetenței medicale

 

În fiecare zi, pacienții din întreaga lume își încredințează viețile în mâinile medicilor și asistenților medicali, așteptându-se ca ei să le ofere cea mai bună îngrijire posibilă. Însă ce se întâmplă când cei care ar trebui să vindece devin, involuntar sau din neglijență, cauza suferinței?

De nenumărate ori, am auzit povești despre victimele sistemului sanitar – oameni care s-au prezentat în fața unui medic cu speranța de a primi ajutor și s-au trezit având complicații mai grave sau chiar plătind cu viața pentru o greșeală medicală. Aceste tragedii nu sunt simple incidente izolate; ele sunt simptomele unei boli care afectează sistemul nostru sanitar, iar cazul Alexandrei, tânăra de la Botoșani care a murit în chinuri, este un exemplu

Imaginea unei gravide care își pierde viața din cauza unei neglijențe este pur și simplu insuportabilă. În spatele acestei tragedii stă nu doar pierderea unei vieți tinere, ci și distrugerea unei familii, care își va aminti pentru totdeauna de momentul în care un spital, considerat un loc sigur, a devenit scena unui coșmar și locul unei execuții.

Așa ajungem la unul dintre cele mai mari paradoxuri ale vremurilor noastre: frica de spitale. Locuri care ar trebui să fie bastioane ale speranței și alinării, devin adesea surse de anxietate și neîncredere. Nimeni nu ar trebui să se simtă nesigur într-un spital. Nimeni nu ar trebui să se întrebe dacă va ieși mai rău decât a intrat.

Incompetența medicală nu are scuză. Cu toate că este clar că oricine poate face o greșeală, atunci când este vorba de vieți omenești, miza este prea mare pentru a tolera erori. Sistemele de sănătate din întreaga lume trebuie să pună accent pe formarea continuă a medicilor și pe implementarea unor protocoale stricte care să minimizeze riscul de greșeli.

Totuși, problema nu este doar la nivel individual, ci și global. Sistemele de sănătate sunt adesea subfinanțate, personalul este suprasolicitat și resursele sunt insuficiente. Aceste condiții pot crea un mediu propice pentru greșeli și neglijență.

Este vital ca societatea să își asume responsabilitatea de a proteja pacienții. Acest lucru presupune nu doar sancționarea medicilor incompetenți, ci și reformarea sistemelor de sănătate pentru a asigura că fiecare pacient primește îngrijirea de care are nevoie, fără a se teme de potențialele riscuri. Din păcate, nu am văzut deloc să fie luate măsuri. Nu s-a mai auzit nimic despre doctorița șpăgară de la Suceava, care jumulea bolnacii de cancer, nici despre medicul cardiolog de la Iași care monta aparate prelevate de la morți, nici despre cei de la Urziceni care au lăsat o gravidă să nască în stradă. Mai rău ca în Evul Mediu! Auzim de demiterea managerilor, dar despre doctorii vinovați, nimic!

Pentru fiecare victimă a sistemului sanitar, există o familie îndurerată și o comunitate traumatizată. Aceasta nu este doar o problemă medicală, ci una socială. Fiecare dintre noi are responsabilitatea de a cere mai mult de la sistemul nostru sanitar și de a lupta pentru un viitor în care nimeni nu trebuie să se teamă atunci când pășește într-un spital.

Victimele acestui sistem sanitar defectuos nu sunt statistici sau numere pe un raport. Sunt mame, soții, copii, prieteni. Sunt gravidele care, în loc să primească cele mai bune îngrijiri, sfârșesc prin a-și pierde viața datorită unor intervenții eronate sau a unei lipse acute de interes din partea medicului. Sunt copii care rămân orfani, fiind privați de dragostea și prezența mamei lor pentru totdeauna.

Frica de spitale nu este o fobie ilogică sau o invenție a celor slabi de înger. Pentru prea mulți, este o temere înrădăcinată în experiențe traumatizante, în povestiri despre spitale unde se cere șpagă pentru un tratament adecvat sau despre personal medical nepăsător. Cum să ai încredere într-un sistem care, în loc să îți salveze viața, poate să ți-o ia?

Nepăsarea și corupția sunt rănile sângerânde ale acestui sistem. O șpagă dată la timp, un buzunar umplut discret, pot fi diferența dintre viață și moarte. Și când viața unui om ajunge să fie evaluată în bani, valorile umanității noastre sunt grav compromise.

Maura ANGHEL