Bătrânii, la un pas de nesupunerea civică!

 Prima duminică de după decretarea stării de urgenţă. Ora 9.30. Plec spre redacţie pedestru. Am o vagă bănuială că vârstnicii, de regulă cei mai influenţaţi de ştirile televiziunilor, de data asta sunt la un pas de nesupunerea civică... Exact situaţia de sâmbătă, când cu datul de pomană şi înghesuiala de prin curţile bisericilor. Ca de exemplu, în ziua aceea, la Biserica "Sfântul Nicolae" de la Spitalul Socola, unde pensionarii s-au îmbrâncit pentru câteva sacoşe cu nişte amărâte merinde de post...

Plouă mărunt, mocăneşte şi bate vântul. Frigul pătrunde-n oase precum COVID-ul în Bergamo, temperatura resimţită e de -8 grade. Vreme fix de stat în casă şi privit pe geam. Zona rondului din Târgu Cucu, complet pustie. Tonetele închise pe linie. Chiar şi cele cu activitate de fast-food. Se aud ceva cântări din apropiere. Sunet grav, melancolic. Trec ceva minute până să mă dumiresc. E slujba de duminică, de la Biserica Bărboi...

Primii trecători cu care mă intersectez traversează esplanada din spatele Halei Centrale. Trei bătrânici, la distanţă de aproximativ 50 metri una de alta, dar parcă-s trase la indigo. Cară, fiecare, câte două sarsanale burduşite cu de-ale gurii. Cât apetit!

Parcarea din spatele Primăriei, şi ea pustie. La fel parcul din faţa Teatrului Naţional, la fel pietonalul. Mitropolia pare închisă. Doar pare. Şi aici se ţine slujba. Chipurile, se păstrează distanţa de siguranţă. Dar lucrul e valabil doar în primii metri de la intrare. Mai încolo, drept-credincioşii stau ciorchine, ca la un colocviu ad-hoc pe tema nemuririi sufletului.

Spre Piaţa Unirii, cât de cât animaţie, dar trecători foarte puţini. Trei cisterne Salubris, în misiune de dezinfectare, se intersectează la semafor. Şoferii se salută între ei, aşteaptă să se facă verde, apoi fiecare pleacă în treaba lui.

Prin preajma statuii lui Cuza, cvasipustietate. În zece minute, doar trei persoane, după aspect, toate la vârsta senectuţii. O bătrânică uscăţivă face ture împrejurul fostului Cinema Victoria, ţinând în lesă două potăi cam agitate.

Intersecţia de la colţul Colegiului Naţional. Răstimp de trei minute, nicio maşină dinspre Copou, deşi e aproape ora 10 şi un sfert. Acum, şi-un şchiop paralizat poate traversa fără vreun risc.

Spre gară, deja se "aglomerează" faţă de contextul descris. Ceva mai multă lume, tot bătrânetul e majoritar. În staţiile de autobuz de la Gară mai sunt încă pietoni care n-au aflat de noul program al transportului în comun şi aşteaptă cu stoicism venirea autobuzului.

De când am pornit în periplu şi până la intrarea în redacţie, în aproape 5 km, am numărat 87 pietoni. Din care, 76 bine trecuţi şi de-a doua tinereţe.

Piaţa Alexandru, cotropită de pensionari

Pusă din vreme în temă, Poliţia Locală nu negociază defel măsurile impuse de guvern. O singură intrare, cea dinspre cartier. O singură ieşire, sub pasarelă. Nu permit accesul în Piaţa Alexandru cel Bun a mai mult de 100 persoane simultan. Poliţistul de la intrare îmi confirmă, ba chiar întăreşte presupunerile. Majoritatea covârşitoare a clienţilor sunt bătrânii. „Deja i-am învăţat pe de rost în cele câteva zile. Sunt cam aceeaşi, vin de câte 3-4 ori pe zi. Unii doar pentru o pâine ori o legătură de verdeaţă. N-au stare!”, îmi zice omul legii. Fac un tur complet. Câteva magazine au tras heblu. Cel puţin până la sfârşitul lunii. La celelalte, înăuntru intră doar câte o singură persoană. Un bărbat şi o femeie vor să pătrundă simultan la o gheretă cu lactate. Sunt refuzaţi ferm, chiar dacă insistă cu argumentul de soţ şi soţie.

Cât priveşte marfa, e destulă, nici vorbă de penurie. Preţurile sunt aceleaşi de dinaintea decretării stării de urgenţă. Discut cu vânzătorii. Nu simt defel vreo escaladare a vânzărilor, în ciuda asaltului moşnegesc. Ba chiar, cei de la lactate sunt disperaţi că nu-şi fac banii estimaţi şi-s zvonuri că se va închide piaţa. Zvonuri deocamdată neconfirmate de cineva abilitat.

În fine, la tejgheaua exterioară a unui chioşc închis, doi cheflii cu vechi state de serviciu se „vaccinează” asiduu cu o licoare de culoare indescriptibilă.

Cam ăsta era peisajul primei duminici cu stare de urgenţă. Marcel FLUERARU