Beţivii la volan asfixiază justiţia ieşeană

 * 70% dintre dosarele penale au ca obiect „conducerea sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe” * cu stupefiantele e mai delicat, drugtest-urile au marjă de eroare de 50% * legislaţia e câşă, de asta s-a ajuns la acest fenomen

 Buletinele informative remise presei de către Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iaşi abundă de cazuri cu şoferi prinşi conducând băuţi. Dacă alcoolemia din sânge trece de 0,8 mg/l, se deschide dosar penal. Permisul ar trebui să se anuleze, dar mulţi inculpaţi recurg la diverse tertipuri şi obţin prelungirea dreptului de a şofa. Cu 30 zile, apoi încă 30 şi tot aşa, până se termină procesul. Unul care poate dura chiar şi trei sau patru ani. Pentru că-s mult prea mulţi în această situaţie.

Îşi permit să se urce rangă la volan pentru că legislaţia doar pare dure, dar nu e deloc aşa. În alte ţări europene, în SUA ori Canada, niciun poliţist nu te trage pe dreapta dacă te vede cu doza de bere în bot. Dar dacă eşti dovedit cu alcoolemie peste limita legală, mai comiţi şi vreun accident, nici dracu’ nu te mai scapă de puşcărie...

Nu şi în România, aici trebuie să ucizi de la patru în sus, am relatat recent cazul şoferiţei care a trimis, instantaneu, pe tărâmul de dincolo, câţiva lucrători de la Citadin. Dar asta e excepţia, nicidecum regula.

Pe foarte mulţi dintre cei judecaţi îi vezi conducând bine-mersi, trebuie să recidiveze straşnic pentru a ajunge să admire lumina soarelui din spatele gratiilor. Altfel, nu.

 

În 2025, media zilnică de condamnări se apropie de cinci. Numărul celor încă judecaţi e cam de zece ori mai mare

Cel mult, o condamnare cu suspendare. Alteori, cu amânare, adică nu se aplică, iar cazierul rămâne imaculat, dacă n-o mai comiţi în termenul de supraveghere. Trei ani, în mod uzual.

Şi, dacă se anulează permisul, ce mare scofală? Capeţi altul, contra cost, dar nu prea mare, nici cât asigurarea maşinii pe un an de zile.

Consecinţa: tot mai mulţi ieşeni urcă la volan, deşi nu mai desluşesc deloc traseul, habar n-au unde vor să meargă. Practic, nu li se întâmplă nimic. Că mai dai cu mătura prin faţa Primăriei, nu-i un capăt de ţară. Te mai vede lumea. Ce harnic şi gospodar eşti.

Aşa s-a ajuns ca justiţia să fie asfixiată cu dosare având ca obiect „conducerea sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe”. Statistic, în primele două luni din acest an, 70% dintre procesele pe latură penală, discutăm de cele soluţionate, sunt din această categorie. Mai concret, 192 inculpaţi şi-au aflat sentinţele. La 40 zile lucrătoare, atâtea au fost în magistratură, iese o medie de cinci. Numărul celor încă judecaţi e cam de zece ori mai mare.

 Liber la marijuana ori cocaină

Şi mai lejeră  e situaţia toxicomanilor. Cu toate că articolul 336 din Noul Cod Penal îi incriminează şi pe ei. Drugtest-urile folosite de poliţie sunt o catastrofă. Marjă de eroare, 50%. Logic, orice anchetat contestă şi câştigă. Chiar dacă e dovedit pozitiv după analiza de sânge. Poate susţine, foarte bine, că mă-sa trăsese câteva liniuţe, atunci când l-a conceput. Sau că s-a injectat în timp ce stătea la coadă, la spital, ca să i se ia sânge. Pentru cei care nu-s familiarizaţi cu procedura, chestia poate dura şi şase-şapte ore.  Urgentiştii au alte cazuri mult mai importante de rezolvat. Alcoolicii şi drogaţii, la urmă.

Încă o chestie extrem de importantă, chiar decisivă din punctul de vedere al dreptului. Acuzatorii trebuie să dovedească vinovăţia. Nu izbutesc să adune destule probe indubitabile, adio condamnare.

Legislaţia e câşă total, de asta s-a ajuns la asemenea fenomen. Să ai câte cinci condamnaţi zilnic pentru conducere sub influenţa alcoolului, 192 anul ăsta, am specificat mai sus, dar numai doi să ajungă după zăbrele...

Victimele deja îngropate, pagubele, inutilă comparaţie. Marcel FLUERARU