Blestemul Autostrăzii Unirii. 2030 – anul pierdut al Moldovei

* Miza uriașă a celor 14 kilometri din Harghita * Întrebările unui ieșean pentru Ministerul Transporturilor * Iașul, în umbra autostrăzilor altora * UMB – locomotiva infrastructurii sau monopol periculos?  

De mai bine de două decenii, Autostrada Unirii A8 Târgu Mureș – Iași – Ungheni este prezentată ca proiectul strategic ce ar trebui să scoată Moldova din izolare. De fiecare dată, promisiunile se lovesc de birocrație, contestații și întârzieri, iar speranța ieșenilor că vor urca pe autostradă până în Transilvania rămâne amânată.

Ultimul episod s-a scris la începutul lui august, când Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor (CNSC) a dat dreptate, parțial, companiei UMB în disputa pentru lotul Joseni – Ditrău (14,4 km). Decizia a fost atacată de Danlin XXL, firma nemțeană desemnată inițial câștigătoare, care a depus recurs la Curtea de Apel București.

Astfel, cea mai scurtă bucată din tronsonul montan al A8 a ajuns din nou pe masa judecătorilor, cu șanse reale ca semnarea contractului să fie amânată luni întregi.

Deși e vorba de doar 14,4 km, contractul are o valoare estimată între 1,02 și 1,2 miliarde lei, fără TVA. Zona este dificilă, cu teren instabil și lucrări de infrastructură complexe, iar câștigarea lotului reprezintă nu doar bani, ci și prestigiu.

În decembrie 2024, cinci ofertanți s-au înscris: Nurol Insaat ve Ticaret (Turcia), Geiger Transilvania (România), Asocierea Danlin XXL – Groma Hold – Intertranscom Impex, Asocierea MIS Grup – Ad Astra IPP – Automagistral Pivden (Ucraina), Asocierea SA&PE Construct – Spedition UMB – Tehnostrade.

Pe 1 iulie 2025, CNIR desemna câștigătoare oferta Danlin XXL. Zece zile mai târziu, UMB contesta. În august, CNSC îi dădea dreptate, iar acum totul depinde de instanță.

 

Întrebările unui ieșean pentru Ministerul Transporturilor

Fostul secretar de stat Adrian Covăsnianu, unul dintre cei mai vocali promotori ai autostrăzii A8, a lansat recent o serie de întrebări incommode către Ministerul Transporturilor. Acestea vizează subiectele cele mai arzătoare ale Autostrăzii Unirii:

* Leghin – Moțca: ordin de începere dat în urmă cu 6 luni, progres de doar 12%. Podul peste Moldova, încă fără autorizație.

* Sărățeni – Joseni: contract atribuit din martie, nesemnat.

* Ditrău – Grințieș: studii geotehnice în teren neîncepute, lipsă drumuri de acces și cercetări arheologice.

* Grințieș – Pipirig: semnarea contractului, incertă până la final de an.

* Pipirig – Leghin: de 4 luni contractat, fără ordin de începere.

„Autostrada Unirii riscă să devină o iluzie. Dacă în zona Pașcaniului putem spera la 2026, partea montană rămâne blocată cel puțin până după 2030”, avertizează Covăsnianu.

 

„Dacă iei harta României și vezi autostrăzile, pare că Moldova nici nu contează. Noi suntem capăt de drum, nu punct de legătură”, spune un antreprenor ieșean din zona industrială.

 

Dacă Bucureștiul are deja centura A0 în construcție, Oltenia a deschis tronsoane pe A1, iar Muntenia avansează cu A7, Moldova rămâne izolată de Transilvania. Pentru Iași, lipsa A8 înseamnă investitori reticenți, care aleg vestul țării, pierderi economice estimate la miliarde anual, din cauza timpilor de transport, migrație continuă a forței de muncă, frustrată de lipsa infrastructurii.

 

UMB – locomotiva infrastructurii sau monopol periculos?

Pe scena infrastructurii rutiere din România, UMB domină clar. Are contracte pe A7 (Autostrada Moldovei), A0 (Centura București), A1 și chiar pe Drumul Expres Galați–Brăila. Fiecare succes confirmă profesionalismul companiei, dar totodată ridică întrebarea dacă nu cumva piața construcțiilor de autostrăzi devine vulnerabilă prin concentrarea într-un singur jucător majoritar. „Dacă UMB va fi nevoit să aleagă între A7 și A8, e clar că A8 va pierde. Acolo e teren greu, iar aici, pe vale, lucrările merg mai repede și sunt mai vizibile politic”, comentează un inginer ieșean.

 

Prin urmare, devine tot mai clar faptul că, dacă Pașcaniul va fi „cucerit” de UMB până în vara lui 2026, traversarea Carpaților prin A8 rămâne o poveste pentru generația următoare.

 

În cel mai optimist scenariu, loturile montane vor fi finalizate abia după 2030. Între timp, Iașul și întreaga Moldovă continuă să plătească prețul izolării.

Autostrada Unirii trebuia să fie simbolul legăturii dintre Moldova și restul țării. Astăzi, e mai degrabă simbolul unei Românii birocratice, fragmentate și mereu în așteptare.

Până la o decizie clară în instanță și până la semnarea efectivă a contractelor, rămâne de văzut dacă A8 își va depăși blestemul.

Daniel BACIU