Cafenelele care ne cresc tinerii. Noua socializare în Iași

 * în Iași, tinerii nu mai cresc în școli sau parcuri, ci între espressoare și laptopuri * cafenelele, coworking-urile și bistrourile rescriu educația urbană: joburi de ocazie, networking de vitrină, identitate în doze mici de cafeină

În Iași, nu se mai cresc copii între rafturile bibliotecilor sau pe terenurile de sport. Noua generație își face majoratul la masa din cafenea, între un latte cu ovăz și un selfie cu lumina perfectă. Școlile încă predau formule și teorii. Viața adevărată însă începe între două comenzi date de pe aplicație și o sesiune de coworking „creativ”.

Pentru mulți tineri, acasă nu mai înseamnă cameră proprie, ci colțul cel mai liniștit dintr-un bistro urban. Munca nu mai e un parcurs, ci o serie de joburi de avarie: ospătar, barista, social media manager „în devenire”. Fiecare ștampilă de experiență vine la pachet cu nopți nedormite, salarii incerte și promisiunea că, dacă postezi destul de frumos, o să „fii văzut”. Realitatea e mai aspră: visul antreprenorial se topește în aburii de cafea, iar networkingul devine o altă formă de singurătate mascată.

Orașul care livrează lifestyle: ambalat, rapid, reciclabil

Identitatea urbană a Iașului se scrie azi pe ecranele telefoanelor. Clădirile, poveștile, marile proiecte de altădată pierd teren în fața lounge-urilor cu prize gratuite și a brunch-urilor cu avocado. În timp ce părinții încă mai visează la o diplomă și un viitor solid pentru copiii lor, realitatea de zi cu zi îi antrenează pentru altceva: multitasking de supraviețuire, marketing personal, branding emoțional. Spațiile de coworking, care ar fi trebuit să însemne laboratorul ideilor mari, s-au transformat în săli de așteptare pentru proiecte ratate sau abandonate. Cafenelele sunt noile aule. Acolo tinerii învață să negocieze câți bani merită o oră din viața lor, cum să zâmbească când primesc un refuz și cum să nu se aștepte la nimic stabil.

Ceea ce cândva era un oraș de formare intelectuală devine, pe nesimțite, un decor pentru un reality show urban, unde premiul cel mare e... să nu te pierzi complet.

Ceașca goală a viitorului

În Iași, creștem copiii în cafenele, le spunem că pot fi orice, dar le oferim doar variante de consum rapid și povești frumos împachetate. Iar când ne trezim că nu mai vor să fie ingineri, profesori sau constructori de idei, ne uităm mirați la ceașca noastră de cafea rece și ne întrebăm: „Oare unde am greșit?”.

„Am creat o generație care știe să aleagă cea mai „instagramabilă” cafenea, dar nu mai știe ce înseamnă să clădești, să insiști, să duci la capăt. În goana după senzație și validare rapidă, am pierdut exact ce conta: curajul de a construi în tăcere, ambiția de a crește încet, dragostea pentru lucrul bine făcut. Ne-am obișnuit să vedem în fiecare adolescent un potențial influencer, un viitor creator de conținut, un antreprenor de imagine. Și apoi ne întrebăm de ce nu mai avem ingineri, profesori, scriitori sau constructori de poduri”, a clătinat din cap Ana Popescu, mama a două adolescente.
Ne uităm mirați la ceașca noastră de cafea rece și ne întrebăm: „Oare unde am greșit?” Dar poate întrebarea corectă este: când am început să credem că o viață întreagă poate încăpea într-o postare? Într-o vreme, prestigiul venea din diplome, laboratoare și idei mari. Astăzi, apartenența la generația „conectată” se măsoară în check-in-uri la cafenele „instagramabile”, în laptopuri scoase ostentativ din husă și în poze cu cafea „de specialitate”.

Cafenelele sunt noul teren de formare. Nu doar pentru că acolo tinerii petrec ore în șir studiind – în cel mai bun caz – ci pentru că între o comandă de flat white și o sesiune de brainstorming mimată se învață reguli noi: cum să vinzi imaginea personală, cum să semnezi colaborări temporare, cum să rămâi „relevant”.

Maura ANGHEL