Cerşetorul era, de fapt, un tâlhar

 George Diniţă n-a muncit niciodată în viaţa lui, a terminat doar şase clase, şi-a câştigat existenţa doar pe baza unor mici găinării, însă, până în vara acestui an, a fost un anonim pentru autorităţile române. Până la vârsta de 40 de ani, a cerşit, a furat, a tâlhărit, dar numai în străinătate, având grijă ca, după fiecare lovitură, să dispară din ţara respectivă. Oficial, domiciliază în  Bucueşti, în realitate e un nomad. Unul care-şi va petrece sărbătorile de iarnă în penitenciar.

Întâmplarea ce avea să-l trimită după gratii s-a petrecut în noaptea de 11 spre 12 iunie a.c., în campusul universitar Tudor Vladimirescu. Acolo unde ajunsese de câteva zile. Cerşea în faţă la T17, mânca resturi de pe la fast-food-urile din zonă, banii câştigaţi îi cheltuia, mai cu seamă, pe băutură. În ziua respectivă, nu se alesese cu nimic, era în sevraj.

Mihai P. (23 de ani) este student în anul IV la Facultatea de Electronică, locuieşte în căminul menţionat şi ieşise în parcul din faţa căminelor T1-T2, pentru a se întâlni şi sta la poveşti cu doi vechi prieteni. Au zăbovit până după miezul nopţii, au băut bere la doză, aşa că nevoile fiziologice au devenit stringente. Tineri civilizaţi, nu au urinat în tufişurile din preajmă, au dat să intre în T17. La intrare, cei trei au fost întâmpinaţi de către George, care le-a cerut, cu destul tupeu, câte doi lei. Studenţii l-au refuzat şi au încercat să intre în imobil. Agentul de pază i-a refuzat pe motiv că doar Mihai stă în respectivul cămin, iar ceilalţi, nu. Au ieşit, s-au dus să se uşureze în spatele pubelelor din apropiere, apoi s-au despărţit.

Momentul jafului a urmat imediat. La intrarea în cămin, Mihai a fost abordat iarăşi de către George, dar la modul violent. N-a mai cerut bani, pur şi simplu, s-a ridicat de pe caldarâm şi, cu o mişcare fulgerătoare, a smuls studentului lănţişorul de aur ce-l purta la gât. Mihai s-a oprit contrariat, dar a reacţionat rapid şi ferm, cerându-şi înapoi bijuteria.

 N-a mai apucat să se suie în tren, fiind încătuşat înainte de ivirea zorilor

Tâlharul a refuzat, n-avea cum să încerce a fugit, studentul l-ar fi ajuns repede din urmă. Astfel că a simulat nişte lovituri de pumn. E un om solid, puternic, păgubitul n-a îndrăznit să intre în conflict fizic cu atacatorul. S-a dus în cameră şi a sunat la 112.

George a profitat de cele câteva minute, a amanetat lănţişorul şi a plecat spre gară, cu gând să părăsească oraşul. N-a mai apucat.

Poliţiştii de la Secţia IV au reacţionat prompt şi inspirat. Unul dintre agenţi a început să studieze imaginile de pe camerele de supraveghere din zonă, iar celălalt a luat la rând cele câteva case de amanet din apropiere. Amândoi investigatorii au avut noroc, tâlharul n-a mai apucat să se suie în tren, fiind încătuşat înainte de ivirea zorilor.

Procesul s-a derulat rapid, dovezile erau clare, sentinţa fiind una dură pentru astfel de infracţiuni. Doi ani de închisoare, cu executare în regim de detenţie. Iată şi motivarea instanţei: „toate aceste aspecte conturează un profil al inculpatului care sugerează o predispoziție spre recidivă, mai ales în lipsa unei intervenții legale ferme și a unor măsuri de reintegrare socială. Acest context impune luarea unor măsuri mai severe pentru a descuraja comportamente similare pe viitor și pentru a proteja siguranța publică”. Claudiu CONSTANTIN