Copiii Iașului, captivi între semafoare. Orașul în care școala începe în trafic

 * în fiecare dimineață, mii de elevi din cartierele-dormitor ale Iașului își încep ziua blocați în trafic, epuizați încă înainte de a ajunge la școală * traficul haotic transformă educația într-o cursă contra cronometru * efectele se resimt în sănătatea mintală, performanțele școlare și viața de familie

La orele dimineții, șoselele Iașului arată ca niște șerpi din metal încins. Claxoane, frâne scârțâite, nervi încordați. Mii de copii, cu ghiozdane mai mari decât ei, moțăie sau privesc pe geamuri cu ochii cârpiți de somn. Au deja măcar un ceas de când s-au trezit și deja sunt obosiți. Nu este o zi de excepție, ci rutina unui oraș supraaglomerat. Este o dimineață obișnuită din traficul Iașului – o dimineață repetată obsesiv, de mii de ori, în fiecare zi de școală. E realitatea în care mii de copii din Miroslava, Valea Lupului, Lunca Cetățuii, Bucium sau Păcurari fac naveta zilnică cu mașina personală a părinților, care joacă dublu rol: șoferi și salvatori de timp imposibil.

 

Timp pierdut, nervi consumați, copilării ciuntite

Potrivit unei monitorizări neoficiale realizate de mai mulți părinți din cartierele-dormitor ale Iașului, timpul mediu petrecut de un copil în trafic pentru a ajunge la școală variază între 40 și 75 de minute – doar dus. Asta înseamnă între 1,5 și 2,5 ore pe zi pierdute în blocaje, frâne bruște și așteptări în intersecții sufocate. „Fiica mea se trezește la 6:00 pentru a ajunge la 8:00 la școală. E obosită mereu, irascibilă. Învață pe fugă, mănâncă în mașină. Noi locuim în Bucium, iar școala ei este în centrul Iașului”, spune Ana, mama unei eleve de clasa a IV-a. Traficul de dimineață în Iași nu e doar o problemă de mobilitate urbană. E o problemă de educație, de sănătate mentală, de echilibru familial. E o rană deschisă pe harta orașului, care sângerează minute, ore, vieți.

 

Blocajele sufocă orașul. Soluțiile întârzie ca autobuzul în stație

Ieșirea din Miroslava dimineața e o capcană. Valea Lupului – un chin. Bucium – un coșmar. Iar centrul, din Podu Roș până în Copou, e o încleștare continuă de mașini și semafoare. Mulți părinți vorbesc despre „ruleta rusească a dimineții”: nu știi dacă azi faci 25 de minute sau 55, pentru că blocajele apar din senin – un accident, o mașină parcată aiurea, o intersecție blocată, o gunoieră care încurcă tot traficul. Iar elevii rămân captivi, victime colaterale ale unui oraș care crește haotic, fără o viziune coerentă de mobilitate.

Orașul se sufocă în fiecare dimineață, în același scenariu absurd. Copiii stau blocați în mașini cu ghiozdanele în brațe, adormind între două semafoare. Drumurile spre școală devin un teren de luptă: cu timpul, cu infrastructura, cu nervii. În loc să învețe, elevii învață să reziste. În loc să se bucure, părinții cedează. Și orașul tace.

Părinții fac zilnic acrobații logistice pentru a-i duce pe copii la școlile „mai bune” din centru sau din cartierele consacrate. Problema nu e alegerea școlii, ci lipsa unei rețele funcționale de transport.

 

Copiii ajung la școală epuizați

În tot acest haos, pierderile nu se măsoară doar în litri de benzină sau în nervi tociți. Se măsoară în timp rupt din copilărie. În minute în care un copil ar fi putut să doarmă mai mult, să citească, să mănânce liniștit, să se joace. În ore în care părinții ar fi putut să muncească eficient sau să aibă, pur și simplu, un moment de liniște.

Stresul cauzat de drumurile spre școală nu este doar anecdotic. Studiile arată că oboseala acumulată în trafic afectează capacitatea de concentrare, învățarea, performanța școlară. Copiii ajung în bănci epuizați, după un început de zi marcat de agitație, grabă și frustrare. Pentru părinți, ziua de muncă începe cu întârziere, vinovăție și anxietate.

În același timp, se adâncește un decalaj tot mai dureros între familiile care pot locui aproape de școli bune și cele care sunt nevoite să parcurgă distanțe lungi. Educația de calitate devine un lux al proximității. Iar blocajele matinale din Iași se transformă într-un factor de inechitate sistemică.

Clara DIMA