Crimă, acccident de muncă, nu contează... totul se muşamalizează!

Faptele pe scurt, necontestate de niciuna dintre părţile implicate: în data de 10 iunie 2016, imediat după pauza de prânz, Muncitorul Marian Dranga, pe atunci în vârstă de 48 de ani, angajat la „Lungu Extens Construct” cade de pe casa la construcţia căreia lucra. Auzind bufnitura, ceilalţi muncitori şi patronul Vasile Lungu s-au îndreptat în grabă spre locul de unde venise zgomotul. Marian Dranga zăcea pe spate, în spaţiul dintre peretele vilei şi gard, iar alături se afla găleată spartă, din care era împrăştiat adezivul.

Colegii l-au ajutat să se ridice, l-au aşezat pe un bax din polistiren şi l-au spălat cu apă în locurile unde sângera. Apoi, deşi şchiopăta vizibil şi mergea aplecat din cauza durerilor costale, Dranga a fost urcat în maşina patronului Lungu şi dus acasă, la Zorleni, nu la spital. Era în jurul orei 14.00. Prima ilegalite enormă din tot şirul. Trebuia anunţat accidentul de muncă şi chemată ambulanţa.

Muncitorul locuia singur, soţia fiind plecată la muncă, fiica mare stabilită în Anglia, iar cea mică avea domiciliul în Bârlad. Singurul cu care mai schimba o vorbă după programul de lucru era fratele său, Gheorghe, care stătea în casa de alături, curtea fiind comună. Gheorghe, şi el angajat tot la „Lungu Extens Construct”, dar distribuit în altă echipă de lucru, în cu totul altă locaţie, se întoarce de la lucru târziu, în jurul orei 21.00. Îşi cumpără un pet de bere la 2,5 litri, intră în casă, o desface, toarnă un pahar, apoi se priveşte spre locuinţa lui Marian. Nicio mişcare, lumina stinsă.

În loc să cheme poliţia, patronul spală mortul şi-l îmbracă în costum

Intrigat, Gheorghe intră în casă şi-şi găseşte fratele întins în pat, cu faţa în sus, gura deschisă, sânge în zona cotului stângşi zgârieturi pe piciorul stâng. Era mort. Panicat, îşi sună patronul. Acesta ajunge în câteva minute la faţa locului, cheamă câţiva angajaţi şi se apucă să-l pregătească pe Marian de înmormântare. Îl spală şi-l îmbracă în costum alb, apoi îl pune pe Gheorghe s-o sune pe fata cea mică a lui Marian şi să nu-i spună că acesta a murit, ci doar că nu se simte bine şi că ar trebui chemată ambulanţa, că să se poată elibera certificatul de deces, fără de care nu se putea face înmormântarea. Naiv, Gheorghe se conformează. A doua ilegalitate crasă, chiar infracţiune. A fost, evident, moarte suspectă, avem de-a face cu ştergerea urmelor.

Cei de pe Ambulanţă au ajuns în jurul orei 23.00, au constatat decesul şi au anunţat poliţia, afirmând că victima a decedat în condiţii suspecte, nu se poate elibera certificatul constatator, iar cadavrul trebuie dus la morgă, pentru autopsie. Ceea ce s-a şi întâmplat.

Angajat beat, lăsat să urce pe schelă!

De aici încolo, versiunea familiei e total opusă celei furnizate de Vasile Lungu. Soţia decedatului, Maricica, se întoarce imediat din Italia, începe investigaţiile şi capătă convingerea că a fost vorba de o crimă. Patronul susţine că, la momentul căderii, Marian ar fi fost mai mult decât beat, dar că nu părea a i se fi întâmplat ceva grav, deoarece mergea pe propriile picioare, de asta n-a anunţat imediat Ambulanţa şi ITM-ul. Că ar fi fost doar un nefericit accident de muncă. Poliţiştii tărăgănează ancheta, faza de urmărire penală depăşeşte anul, iar văduva întocmeşte un memoriu în care afirmă răspicat că e vorba de crimă.

„Şi cu fiica mea cea mică tatăl ţinea legătura, de multe ori acesta plângandu-se fiicei de abuzurile din partea patronului la care lucra. Pentru că nu avea un telefon performant, soţul meu i-a cerut Biancăi un telefon cu cameră video, pentru că dorea să filmeze abuzurile la care angajaţii fimei erau supuşi şi cum erau trataţi de către patronul Lungu Vasilică.

În urma necropsiei, s-a constatat că soţul meu a decedat din cauza fracturii coloanei vertebrale şi a hemoragiei interne, ca urmare a căderii de la o înălţime de aproximativ 3 etaje.

Am aflat ulterior că soţul meu s-ar fi certat cu patronul şi acesta ar fi urcat pe schelă unde i-ar fi dat o palmă, soţul meu s-ar fi dezechilibrat şi a căzut de la înălţime”.

Anchetatorii ignoră total memoriu, iar văduva apelează la avocata ieşeană Gianina Poroşnicu.  Ea încpe cu o adresă simplă adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, în care solicită: „să îmi comunicaţi dacă numitul Dranga Marian avea încheiat contract de muncă cu Lungu Extens Construct SRL...; să îmi comunicaţi stadiul actual al urmăririi penale, actele de cercetare ce urmează a mai fi efectuate în cauză şi termenul preconizat de finalizare a cauzei”. Adresa e datată 20 aprilie 2017. Trecuseră mai bine de 10 luni de la moartea lui Marian Danga, iar procurorii nu finalizaseră încă ancheta penală.

Cunoscuta avocată studiază cu atenţie dosarul, aşa cum era el la vremea aceea, constată destule neconcordanţe şi contraziceri în declaraţiile lui Vasile Lungu. Frapantă e atitudinea lui din ziua fatidică, dacă versiunea prezentată de Lungu ar zugrăvi realitatea. Cum poţi tu ca patron cu atâţia ani de experienţă să vezi cu ochii tăi că un angajat e în prag de comă alcoolică şi să-l laşi să se urce pe schelă? Poate doar dacă eşti mai beat decât angajatul...

Procurorul criminalist admite că Lungu minte, dar îi crede povestea

Între timp, procurorul criminalist dă ordonanţă de clasare a dosarului având ca obiect  săvârşirea infracţiunii de omor. Indiciile sus menţionate n-au fost luate în seamă, iar certificatul medico-legal, citit cel mult „în diagonală”. Cum adică afirmaţii ale legiştilor, precum „leziunile au putut fi produse prin lovire cu mijloace contondente, cu şi de alte obiecte, posibil cădere pe suprafaţă semi-dură, cu arie relativ mare, neregulată şi denivelată, auto sau heteropropulsie” nu sunt relevante? 

Legii nu exclud deloc versiunea văduvei, semneauză şi ştampilează certficatul medico-legal. Deci îşi asumă afirmaţiile. Pe care anchetatorii nu le verifică.

Alt aspect de care procurorul criminalist nu vrea să ţină seama e legat de biomecanică şi simţul conservării. Bun, să admitem povestea lui Lungu şi faptul că Marian era beat criţă în momentul căderii (da i s-a găsit o alcoolemie mare în sânge, dar e foarte posibil ca acesta să fi băut acasă, după accident). Dar cum să cazi de la aproape 9 metri precum scândura, fără nici o încercare de a te agăţa de ceva, de a te redresa în vreun fel, încercând să aterizezi în picioare şi, în acest interval să nu dai drumul la găleată?

Dacă ai primit o lovitură cu „mijloace contondente” şi eşti făcut K.O., îţi pierzi cunoştinţa, da, aşa cazi.

Procurorul criminalist recunoaşte că declaraţiile lui Lungu „nu pot fi luate în considerarela stabilirea situaţie de fapt”, dar crede povestea acestuia. Nu memoriul văduvei şi nici constatările legiştilor. Apoi îşi declină competenţa. Pentru infracţiunea de „ucidere din culpă” se ocupă altcineva. Şi se face alt dosar, se iau alte declaraţii etc.

Proşnicu nu se lasă şi trimite, două adrese una către prim-procurorul de la Bârlad, cealaltă către prim-procurorul de la Vaslui. „Prin prezenta cerere, vă solicit urgentarea activităţilor de urmărire penală efectuate în cauză din următoarele considerente: existenţa unui interval de timp extrem de îndelungat...; se poate observa încercarea de muşamalizare de către suspect a întregii situaţii, fapt dovedit de afirmaţii contradictorii în cauză”, observă sec cunoscuta avocată.

În fine, după patru ani şi cinci luni de la tragica întâmplare, Lungu este trimis, în sfârşit, în judecată. Pentru „ucidere din culpă”.  Sentinţa, mai încolo. Marcel FLUERARU