Cum îți lansezi un business în Iași, când orașul pare să te respingă

 * tinerii antreprenori demonstrează că se poate reuși chiar și fără sprijin, într-un mediu birocratic, saturat și sceptic

Deși este cel mai mare oraș din Regiunea Nord-Est, cu universități de prestigiu și un potențial creativ imens, Iașul poate deveni un loc dificil pentru tinerii care pornesc un business de la zero. Lipsa de sprijin concret, birocrația și mentalitatea „merge și-așa” pot descuraja rapid. Cu toate acestea, tot mai mulți tineri reușesc

Un oraș mare, cu ziduri invizibile

Iașul este văzut adesea ca un oraș al oportunităților. Are zeci de mii de studenți, comunități creative, firme IT, malluri pline. Dar pentru tinerii care aleg să pornească un business mic, local, lucrurile nu sunt atât de limpezi. În spatele fațadei universitare și a festivalurilor culturale, se ascunde un oraș greu de mișcat: birocratic, sceptic și adesea nepăsător. Ilinca, 26 de ani, a absolvit Litere și a decis să rămână în oraș. Nu și-a găsit locul în corporație, așa că a lansat un brand de lumânări artizanale, create în garsoniera în care stă cu chirie, în zona Tătărași. A început cu o tigaie veche și câteva esențe naturale. A vândut primele produse pe Facebook. Cu profitul de la zece lumânări a cumpărat materiale pentru alte douăzeci. N-a primit finanțare, sprijin de la Primărie sau vreun mentor. Dar a avut curajul să înceapă. „Toți mi-au spus: Iașul e prea scump pentru a porni ceva mic. Dar am simțit că, dacă nu încep, o să mă pierd într-un job care nu mă definește”, a spus Ilinca.

Susținerea vine de la oameni, nu de la instituții

Marius a deschis o cafenea culturală, într-un spațiu minuscul Fără mari investiții, dar cu o idee clară: un loc pentru artiști locali și pentru discuții reale. Prietenii au ajutat cu mobilier, alți tineri au organizat evenimente, iar comunitatea s-a format în jurul cafelei și al conversațiilor. „Nimeni din sistem nu te sprijină la început. Ești prea mic să contezi. Dar oamenii care cred în tine fac totul posibil. Fără comunitate, închideam în două luni”, a spus tânărul. Într-un oraș cu administrație lentă, sprijinul informal devine fundație reală.

Alexandra, absolventă de peisagistică, a lansat un mic atelier de grădini miniaturale și obiecte decorative din plante. A încercat să se promoveze în târguri locale, dar birocrația și costurile au fost prea mari. Așa că s-a mutat cu totul online. „Online-ul m-a salvat. Iașul e plin de inițiative, dar spațiile de expunere sunt dominate de aceleași nume. Pe net, fiecare are o șansă egală”, a spus Alexandra. Digitalul a devenit pentru mulți tineri antreprenori ieșeni singura scenă reală. Costel a visat să facă fotografie, dar n-a avut resurse. A învățat de pe YouTube, a fotografiat gratuit la evenimente studențești, și-a făcut portofoliu în tăcere. Acum are clienți constanți, fără să fi apărut vreodată în vreun proiect oficial al orașului. „M-am săturat să tot aștept o oportunitate. Mi-am dat seama că dacă nu mă fac singur, nu mă face nimeni”, a spus tânărul. Iașul nu duce lipsă de talente, ci de sisteme reale care să le vadă și să le crească.

Povestea personală e cel mai bun brand

Diana are 24 de ani, organizează ateliere creative pentru copii. A început timid, într-un apartament închiriat. Nu avea fonduri, dar a scris pe Facebook despre cum și de ce vrea să aducă bucurie copiilor din cartier. Postarea a devenit virală în comunitatea locală. Atelierele s-au umplut. „Am fost sinceră. N-am încercat să impresionez. Cred că oamenii s-au conectat cu povestea mea, nu cu designul paginii”. Când nu ai buget de marketing, dar ai o voce clară, oamenii te urmează. Într-un oraș care te poate ignora ușor, parteneriatul uman e mai valoros decât orice networking. În Iași, mentoratul real nu se întâmplă în conferințe, ci în bucătării, pe WhatsApp și între oameni care nu se grăbesc să plece.

Iașul e frumos, complex, istoric. Dar pentru mulți tineri care pornesc de la zero, e un oraș rece și saturat, în care e greu să te faci văzut, susținut, ascultat. Și totuși, exact aici apar cele mai curajoase inițiative. Nu din exces, ci din lipsă.

Tinerii antreprenori din Iași nu se bazează pe sisteme, ci pe oameni. Nu pe granturi, ci pe comunități. Nu pe infrastructură, ci pe vocea interioară. Și tocmai pentru că nu li se oferă nimic, tot ce construiesc are rădăcini adânci.

Dan DIMA