Daruri cu suflet pentru luptătorii de la IRO

Astăzi, în ambulatoriul Institutului Regional de Oncologie Iași, emoția a îmbrăcat haina generozității. Un grup de doamne, membre ale Clubului Inner Wheel Iași, au adus nu doar daruri, ci și o rază de lumină în inimile celor care trec printr-o luptă tăcută și curajoasă.

Pachetele oferite – atent pregătite, fiecare dintre ele purtând amprenta unei griji profunde – au cuprins produse de igienă, ceaiuri aromate, căni, pături moi, turbane delicate pentru doamne, ceva dulce și, poate cel mai prețios dintre toate, felicitări realizate cu migală de mâinile mici și inimile mari ale copiilor din patru școli ieșene. Micuții de la Școala „Otiliza Cazimir”, coordonați de prof. înv Mihaela Sandu, de la Școala „Carol I”, îndrumați de prof. înv. Alina Nechifor și Raluca Iarovoi, dar și de la Școala „Ionel Teodoreanu”, sprijiniți de prof. înv. Mădălina Ioniță, au realizat felicitări colorate, pe care au scris mesaje simple, dar atât de puternice: „Să vă faceți bine!”, „Vă trimitem gânduri frumoase!”, „Noi vă ținem pumnii!”.

 Într-un spațiu unde speranța se împletește cu răbdarea, iar fiecare zi înseamnă un nou pas spre vindecare, aceste gesturi au fost mai mult decât simple ofrande. Au fost semne vizibile ale empatiei, ale unei comunități care nu uită și nu rămâne indiferentă.

Priviri surprinse de emoție, mâini care s-au întins să primească nu doar un dar, ci și un strop de alinare, un cuvânt de încurajare, o atingere caldă. Pentru unii dintre pacienți, aceste momente au fost o ancoră, o dovadă că nu sunt singuri în această călătorie.

Într-un colț, o pacientă și-a sprijinit ușor palma peste o pătură primită, ca și cum ar fi vrut să absoarbă căldura și grija din țesătura ei. Lângă ea, o voluntară i-a zâmbit blând, iar între ele s-a creat acea conexiune subtilă, dar puternică, pe care doar bunătatea sinceră o poate construi.

Gesturile simple sunt cele care schimbă lumea. Astăzi, în ambulatoriul IRO, o mână întinsă, un surâs, o cană de ceai cald au fost suficiente pentru a dărui un strop de alinare, pentru a îmbrăca speranța în culori mai luminoase.

Și poate că, în acest fel, fiecare dintre cei prezenți a plecat astăzi acasă puțin mai bogat: unii, cu daruri primite, alții, cu inimile mai pline.

Pentru câteva momente, boala a făcut un pas în spate. În saloane, nu mai era doar un spațiu steril, nu mai erau doar tratamente și așteptare. Era umanitate. Era bunătate. Era înāuntru un colț de primăvară, acolo unde frigul părea să nu mai aibă putere.

Astăzi, la IRO, Mărțișorul a fost mai mult decât un simbol al primăverii. A fost un semn că primăvara, oricât de greu ar veni, nu uită niciodată să apară.

  Maura ANGHEL