De la anunțuri în ziar la swipe-uri furtunoase. Cum s-a redefinit arta întâlnirilor în ultimul secol

 * dacă bunicii noștri s-ar trezi brusc în mijlocul junglei aplicațiilor de dating, probabil că ar rămâne uimiți în fața unui ecran plin de fețe necunoscute, emoticoane și algoritmi care „știu mai bine” ce îți trebuie în dragoste * întâlnirile romantice au evoluat spectaculos în ultimul secol, trecând de la declarații tandre sub clar de lună la mesaje rapide și swipe-uri decisive * modul în care oamenii s-au căutat, s-au găsit și, uneori, s-au pierdut, are o istorie fascinantă

În vremurile trecute, când dragostea se anunța în paginile ziarelor și întâlnirile se desfășurau sub farmecul luminii lunii, fiecare legătură avea o notă de mister și ritual. De atunci, însă, tehnologia a transformat complet modul în care ne căutăm și ne descoperim partenerii, aducând în prim-plan swipe-uri, notificări instant și algoritmi care par să „știe” ce ne dorim.

Epoca anunțurilor de căsătorie. Când dragostea se negocia

La începutul secolului XX, în lipsa rețelelor sociale, a mesajelor instantanee sau a cluburilor de noapte, oamenii apelau la mijloace mai practice pentru a-și găsi sufletul pereche. Anunțurile matrimoniale publicate în ziare erau metoda preferată pentru cei care nu aveau timp sau curaj să socializeze direct.

„Domn tânăr, serios, cu situație stabilă, caută domnișoară respectabilă pentru întemeierea unei familii. Preferințe: gospodină, manierată și bună creștere”, astfel de texte umpleau paginile ziarelor și revistei „Mica Publicitate” din prima jumătate a secolului XX. Tot în acea perioadă, părinții jucau un rol esențial în stabilirea relațiilor. Întâlnirile erau programate meticulos, de obicei sub supravegherea discretă a unei mătuși sau a unei vecine vigilente. Nu existau „întâlniri spontane”, iar ideea de a aborda pe cineva la întâmplare era considerată cel puțin excentrică.

Anii '50-'70. Dragoste la dans și primele agenții de dating

În perioada postbelică, lucrurile au început să se schimbe. Dansurile de societate, serile la teatru și petrecerile organizate în cercuri restrânse deveniseră contexte ideale pentru ca tinerii să se cunoască.
În SUA și Europa de Vest, în anii ‘60 au apărut primele agenții matrimoniale „offline”, unde persoanele singure completau chestionare detaliate despre preferințele lor și primeau recomandări personalizate.

În România comunistă, metodele de socializare erau mai restrânse, dar cluburile muncitorești și serile dansante din fabrici țineau loc de aplicații de dating. Tinerii se cunoșteau la cozi, la biblioteci sau în taberele de muncă patriotică.

Anii ‘80-’90. Telefoane, video-dating și primele experimente digitale

Odată cu avansul tehnologic, întâlnirile romantice au început să capete un aer mai modern. Telefonul fix devenise un instrument esențial în flirt, iar declarațiile de iubire șoptite după ora 22:00 făceau parte din farmecul vremurilor.

Tot în această perioadă au apărut primele servicii de video-dating, unde doritorii trimiteau casete video cu prezentări despre ei, iar agențiile le făceau „match”-uri pe baza acestor înregistrări. Deși ideea părea revoluționară, mulți se simțeau inconfortabil cu acest format – emoțiile erau greu de surprins pe o bandă VHS.

Primele site-uri de matrimoniale au apărut timid în anii ‘90, dar la început erau considerate o soluție de ultimă instanță pentru cei care nu reușeau să găsească parteneri „în viața reală”.

Boom-ul digital. De la dite-uri la aplicațiile de astăzi

În anii 2000, dating-ul online a explodat. Platforme precum Match.com, OkCupid și Badoo au început să atragă milioane de utilizatori, iar încetul cu încetul, stigmatul asociat cu întâlnirile virtuale a dispărut.

Apoi, în 2012, o mică revoluție a zguduit lumea întâlnirilor: Tinder. Cu un mecanism simplu – swipe dreapta pentru „like” și stânga pentru „next” – aplicația a schimbat fundamental modul în care oamenii se cunosc. A urmat o avalanșă de alternative: Bumble, unde femeile fac prima mișcare, Hinge, care promitea relații serioase, și Grindr, care a transformat complet dating-ul în comunitatea LGBTQ+.

Astăzi, inteligența artificială îți sugerează parteneri, iar întâlnirile virtuale în metaverse nu mai sunt doar scenarii SF. Algoritmii știu ce îți place chiar înainte ca tu să îți dai seama, iar viteza cu care relațiile se formează (și se destramă) este amețitoare.

Dragostea din Dealul Copoului

În inima Moldovei, Iașiul nu este doar un oraș universitar, ci și un simbol al eleganței și al pasiunii pentru cultură. Aici, istoria se împletește cu modernitatea, iar evoluția întâlnirilor reflectă această dualitate.
Pe străzile pietruite din centrul istoric, cafenelele boeme și evenimentele culturale au fost, de-a lungul decadelor, locuri de întâlnire pentru tineri și nu numai. Studenții de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” și pasionații de artă, literatură și muzică s-au adunat aici, dând naștere unor povești de dragoste autentice, spuse cu fiori de nostalgie și speranță.
Astăzi, chiar și în Iași, tradițiile nu sunt uitate. Întâlnirile sub clar de lună, serile petrecute în jurul unor discuții animate despre poezie sau istorie, coexistă armonios cu inovațiile digitale. Aplicațiile moderne de dating au pătruns și ele în viața localnicilor, oferindu-le șansa de a păstra farmecul întâlnirilor tradiționale, dar cu un plus de rapiditate și accesibilitate. Astfel, Iașiul rămâne un liant între trecut și viitor, unde fiecare swipe poate deschide o nouă pagină într-o poveste de dragoste care are rădăcini adânci în istoria și cultura acestui oraș.

Viitorul iubirii. Dincolo de ecrane și înspre metaverse

Privind spre orizonturile viitorului, tehnologia promite și mai multe inovații: întâlniri în realitate augmentată și virtuală, parteneriate facilitate de AI și chiar experiențe de dating în metaverse.
Chiar dacă algoritmii devin din ce în ce mai sofisticați, esența întâlnirilor rămâne neschimbată: dorința umană de conexiune autentică, de a fi înțeles și de a găsi acea scânteie care transformă fiecare clipă într-o poveste de neuitat.

Se discută despre dating prin realitate virtuală, unde avatarurile pot avea întâlniri în lumi digitale, despre asistenți AI care învață preferințele utilizatorilor și chiar despre întâlniri organizate de roboți-matchmakeri.

Un lucru e sigur: tehnologia poate schimba modul în care ne cunoaștem, dar nu poate înlocui dorința umană autentică de conexiune. Oricât de avansate ar deveni algoritmii, nimic nu va bate emoția unui „da” spus cu inima bătând nebunește, fie că e la lumina lumânărilor sau printr-un mesaj trimis cu degetele tremurânde.

Maura ANGHEL

De la anunțurile tipărite în ziare, la swipe-urile rapide și conexiunile digitale, evoluția dating-ului reflectă transformările profunde ale societății noastre. Orașe ca Iași, unde tradiția se împletește cu inovația, ne arată că, indiferent de mijloacele folosite, inima rămâne același martor al iubirii.