Eminescu, aniversat pandemic în Copou

Pe 15 ianuarie s-au împlinit 172 de ani de la naşterea simbolului poeziei româneşti, Mihai Eminescu. Dacă înainte de a intra în zodia coronavirusului, această zi din calendar era marcată de numeroase acţiuni, manifestări, recitări, recitaluri, serbări, acum, pentru a doua oară la rând, discreţia şi reţinerea au fost cuvintele de ordine. Sus, în dealul Copoului, la legendarul şi multisecularul tei, doar autorităţile locale, câţiva universitari şi o delegaţie de militari de la Brigada 15 Mecanizată, „Podu Înalt”. Restricţiile, dar şi frigul pătrunzător, amplificat de vânt, şi-au spus din plin cuvântul. Ceremonia a fost una scurtă şi sobră. Mai ales că marele eminescolog Dumitru Grumăzescu, principalul animator al festivităţilor de 15 ianuarie, nu mai este printre noi. Urmaşa lui spirituală, avocata Gianina Poroşnicu, n-a fost nici ea de faţă. Din motive personale. Ar fi dorit să trimită acolo, spre expunerea către public, a uneia din cele doar patru fotografii ale lui Eminescu, fotografie ce o deţine de doi ani în colecţia personală. Nu a găsit pe cineva de încredere şi dispus a face acest act, dar a postat pe ecranul din faţa Casei Zoller respectiva poză. După care a detaliat: „15 ianuarie este ziua în care fiecare român îi aduce un omagiu, un gând sau îi recită versurile marelui poet Mihai Eminescu, numit de critici Luceafărul poeziei româneşti sau Poetul nepereche. Astfel, pot spune că sunt fericita deţinătoare a unui important obiect de patrimoniu de o valoare culturală inestimabilă, respectiv cea de a treia poză (din cele patru existente) a poetului Mihai Eminescu din perioada în care activa la Iaşi şi avea 34 de ani. Tatăl meu este un colecţionar de cărţi eminesciene şi de la el am moştenit această pasiune pentru tot ce este legat de marele poet. Pentru mine poza unicat cu Eminescu reprezintă foarte mult spirit, o continuare a tradiţiei şi a culturii în care am fost crescută. Poza am achiziţionat-o de la Galeria de Artă Artmark şi am redat-o Iaşului, unde Eminescu a activat la Junimea. Este încadrată într-o ramă masivă de nuc, lucrată manual. Până şi cuişoarele care susţin poza sunt originale, la fel ca sticla care o protejează împotriva acţiunii vremii. Fotografia a fost realizată de celebrul artist al vremii Nestor Heck, care avea atelierul foto pe strada Lăpuşneanu nr. 42. De altfel, pe spatele imaginii se regăsesc semnătura şi ştampila firmei Heck. Ţin să precizez că Nestor Heck a fost cel mai celebru fotograf al vremii şi a imortalizat numeroase personalităţi începând cu I. L Caragiale, Veronica Micle, Vasile Alecsandri, Gavriil Musicescu şi continuând cu oameni politici de renume din Moldova. A fost un adevărat artist, care lucra cu recuzite şi scenografi şi dădea o importanţă deosebită pozelor pe care le realiza. Rama în care odihneşte poza lui Eminescu a fost dificil de realizat, lucrată în nuc masiv şi lăcuită cu mai multe straturi pentru a-i da o strălucire aparte. Se spune că această poză a stat pe masa poetului până în clipa morţii. E foarte important faptul că poza s-a întors la noi şi vă asigur că va rămâne aici. Eu o ţin pe şemineu ca să o văd în fiecare zi.
Sunt doar patru fotografii recunoscute ale lui Mihai Eminescu: cea făcută în 1869 la Praga, când poetul avea 20 de ani, cea din 1878 realizată în Bucureşti, cea de la Iaşi, făcută în 1884 (pe care o deţin), iar cea de-a patra, ultima, este din 1887 din Botoşani”, a precizat avocata. Teona SOARE