Epidemia tăcută. Aproape jumătate dintre bolnavii de diabet nu știu că sunt bolnavi. Iașul, în linia întâi a luptei

 * diabetul rămâne una dintre cele mai subdiagnosticate boli cronice la nivel global și național * aproape 44% dintre pacienți nu știu că suferă de această afecțiune, iar în România doar jumătate dintre cazuri ajung sub tratament * Iașul se numără printre județele cu acces mai bun la specialiști, dar cifrele arată că bătălia este departe de a fi câștigată

Un studiu internațional expune o realitate alarmantă: aproape una din două persoane cu diabet nu este diagnosticată și trăiește ani de zile cu glicemia scăpată de sub control. Abia în momentul complicațiilor – infarct, AVC, insuficiență renală, orbire sau amputații – boala iese la suprafață. Situația este și mai dramatică în rândul tinerilor adulți, unde doar 20% sunt conștienți că au diabet.
România se înscrie perfect în această tendință. Datele epidemiologice arată că 11,6% din populația adultă suferă de diabet și încă 16,5% se află în stadiul de prediabet, potrivit unui studiu realizat de Societatea Română de Diabet. Totuși, doar 1,3 milioane de persoane sunt în evidența Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și beneficiază de tratament prin Programul Național de Diabet Zaharat. Asta înseamnă că puțin peste 6,4% din populație primește tratament, aproape jumătate față de numărul real al bolnavilor. Restul rămân nediagnosticați sau abandonați fără terapie.
Harta națională a diabetului arată discrepanțe uriașe. În Iași, situația este deosebită: județul se află printre cele cu acces mai bun la medici specialiști, cu un raport de aproximativ 13.300 de locuitori la un medic diabetolog și o medie de 786 de pacienți tratați de fiecare specialist. Este unul dintre cele mai scăzute rapoarte din țară, comparabil cu Bucureștiul și Clujul. Totuși, în spatele acestor cifre „mai bune” se ascunde aceeași realitate: sute de pacienți pentru fiecare medic, liste de așteptare și o populație vulnerabilă expusă complicațiilor.
„Boala dulce” face ravagii în lume
La nivel global, cifrele sunt cutremurătoare. Organizația Mondială a Sănătății estimează 830 de milioane de bolnavi, dintre care mai bine de jumătate nu primesc tratament. Diabetul de tip 2, forma care domină statisticile, nu iartă nici generațiile tinere. Stresul urban, alimentația dezechilibrată și sedentarismul fac ca boala să apară tot mai devreme. În Iași, unde comunitatea studențească numără zeci de mii de tineri, riscul este și mai mare: mulți trăiesc cu simptomele ignorate – sete excesivă, oboseală, vedere încețoșată – fără să ceară ajutor.
Pe lângă suferința umană, diabetul înseamnă și un cost uriaș pentru societate. În România, doar în 2023, cheltuielile directe prin Programul Național de Diabet au depășit 2,6 miliarde de lei, dintre care peste 92% s-au dus pe medicamente. Restul a acoperit teste de automonitorizare, pompe de insulină, senzori și consumabile. Și totuși, prevenția rămâne aproape inexistentă.
În fața acestor cifre, specialiștii avertizează: fiecare persoană trebuie să-și cunoască riscul. Un simplu set de analize de sânge poate face diferența între viață și moarte. Pentru Iași, un oraș cu infrastructură medicală relativ mai bună, mesajul este limpede: avantajul trebuie folosit pentru screening și educație, altfel județul va repeta tragedia altor regiuni unde diagnosticul vine prea târziu.
Diabetul nu este doar o boală cronică. Este o epidemie tăcută care, în România și în lume, se hrănește din indiferență și din subdiagnosticare.
Nicoleta ZANCU