Exploatarea sexuală a minorilor în Iași, un flagel susținut de sărăcie

 * exploatarea sexuală a minorilor este una dintre cele mai grave probleme sociale din societatea contemporană, o rană profundă care afectează viitorul a mii de copii * Ziua Mondială împotriva Exploatării Sexuale a Minorilor, marcată pe 4 martie, ar trebui să fie un moment de reflecție asupra unei realități dure: traficul de minori și abuzul sexual asupra acestora nu sunt doar statistici, ci tragedii personale care marchează iremediabil viețile victimelor

România ocupă un loc fruntaș în Europa în ceea ce privește exploatarea sexuală a minorilor, iar județul Iași nu face excepție de la acest fenomen. Datele pentru anul 2023 sunt alarmante: peste 17.000 de cazuri de abuz asupra copiilor au fost raportate la nivel național, iar dintre acestea, peste 1.300 de fete și 172 de băieți au fost victime ale abuzului sexual. Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane confirmă faptul că România este unul dintre principalii furnizori de victime ale exploatării sexuale din Uniunea Europeană, o realitate care ar trebui să declanșeze un semnal de alarmă puternic.

Județul Iași, fiind unul dintre cele mai mari centre urbane din România, se confruntă cu un număr semnificativ de cazuri de trafic de minori și abuz sexual. În perioada 2015-2022, s-au înregistrat 272 de victime ale traficului de persoane, dintre care 194 au fost exploatate sexual. Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași a raportat, numai în anul 2023, peste 393 de cazuri de abuz asupra minorilor, afectând 643 de copii, dintre care 152 au fost scoși din familiile lor din cauza riscului iminent de exploatare.

Metoda „Loverboy”, minciuna iubirii periculoase

Modalitățile prin care copiii sunt atrași și transformați în victime sunt diverse, dar extrem de eficiente în manipularea acestora. Metoda „Loverboy”, prin care un agresor se preface că este îndragostit de victimă pentru a o determina să se prostitueze, continuă să fie una dintre cele mai utilizate strategii. Rețelele de trafic folosesc tot mai des mediul online pentru a ademeni victimele, profitând de naivitatea și vulnerabilitatea lor. O altă realitate tulburătoare este cea a minorilor constrânși de propriile familii să se prostitueze, din cauza sărăciei extreme sau a datoriilor acumulate.

Fenomenul exploatării sexuale a minorilor este susținut de mai mulți factori. Sărăcia extremă face ca mulți copii din zonele rurale defavorizate să fie expuși acestui pericol, lipsa educației accentuând vulnerabilitatea lor. Rețelele de crimă organizată profită de abandonul școlar pentru a manipula cu ușurință tinerele victime. Pe de altă parte, insuficiența serviciilor de protecție socială, subfinanțarea ONG-urilor și lipsa centrelor de reabilitare fac ca recuperarea acestor copii să fie extrem de dificilă.

Impactul asupra victimelor este devastator, atât din punct de vedere psihologic, cât și fizic. Copiii abuzați dezvoltă traume severe, tulburări de anxietate, depresie, iar uneori chiar sindrom de stres post-traumatic. Pe lângă suferința psihică, multe victime se confruntă cu probleme grave de sănătate, precum boli cu transmitere sexuală, sarcini nedorite sau chiar dependențe de substanțe periculoase, utilizate de traficanți pentru a le controla mai ușor. Integrarea lor în societate devine un proces extrem de dificil, mai ales că stigmatizarea socială rămâne o problemă serioasă.

Pentru a stopa acest fenomen, este esențial ca autoritățile să acționeze ferm. Sistemul educațional trebuie să includă programe de conștientizare și prevenț ie despre riscurile traficului de persoane. O colaborare eficientă între poliție, ONG-uri, instituții de asistență socială și mediul educațional este crucială pentru identificarea cazurilor și protejarea minorilor. De asemenea, statul trebuie să sprijine mai activ centrele de sprijin pentru victime și să aloce fonduri suficiente pentru crearea unor adăposturi sigure. Pedepsele pentru traficanți și abuzatori trebuie înseprite, astfel încât să descurajeze fenomenul, iar campaniile de conștientizare trebuie să fie mult mai vizibile, folosind inclusiv rețelele sociale pentru a ajunge la categoriile vulnerabile.

Teona SOARE