Gabriel Brehuescu, tânărul care și-a pus în minte să facă din cifre o armă cu care să cucerească lumea

 Pentru doar câțiva dintre noi, matematica reprezintă o minune care se săvârșește în fiecare zi. Pentru toți ceilalți, disciplina aceasta imposibil de îmblânzit capătă felurite forme detesatabile, mereu altele, însă mereu respingătoare.

Nu știu dacă matematica este limbajul utilizat de Dumnezeu pentru a proiecta lumea, cum a spus-o Galileo Galilei, însă numerele n-au rămas, pentru unii, cu siguranță, doar bază de raționamente, ci s-au transformat în sursă de imaginație.

Gabriel Brehuescu este un nume care nu spune, deocamdată, mare lucru în lumea matematicienilor. Dar o va face, cu siguranță, pentru că tânărul acesta și-a pus în minte să facă din cifre o armă cu care să cucerească lumea.

Gabriel Brehuescu este student în anul al doilea la Facultatea de Matematică a Universității „Alexandru Iona Cuza” din Iași, vine din Botoșani și a cucerit deja, la prima apariție pe tărâmul competițiilor matematicienilor, o medalie. Și nu una oarecare, ci chiar aurul, la cea de-a 17-a ediţie a competiţiei internaţionale studenţeşti SEEMOUS 2023 - South-Eastern European Mathematical Competition for University Students, desfășurată, în perioada 7 - 12 martie 2023, la Struga, în Macedonia de Nord.

„Declicul vine și din altă parte decât de la anumite persoane. Totul depinde de mediu. Eu am avut noroc  de un mediu în care am putut evolua, atât în familie, cât și în școală”.

Gabriel nu s-a născut genial, cum poate multă lume ar fi tentată să judece cazul, la prima vedere. O profesoară de matematică i-a deschis apetitul pentru acest domeniu, prin clasa a 7-a, iar el a reușit să se agațe de matematică și să meargă, împreună pe această cale. „De mic, m-au pasionat științele exacte. Declicul vine și din altă parte decât de la anumite persoane. Totul depinde de mediu. Eu am avut noroc  de un mediu în care am putut evolua, atât în familie, cât și în școală. În clasa a IX-a, pe când eram elev la Colegiul Național Mihai Eminescu din Botoșani, am fost la prima mea olimpiadă de matematică, faza județeană. Primul meu concurs. Un an mai târziu am reușit să mă calific la faza națională, însă n-am obținut o poziție în față...”, își amintește Gabriel.

Adolescentul nu s-a descurajat și, „îndrăgostit nebunește de matematică”, dar și cu susținerea totală a profesorilor din liceu, a mers mai departe.

Ar fi putut să aleagă orice altceva în viață, de la medicină la geologie, de la agronomie la arhitectură, însă el s-a încăpățânat să nu renunțe niciodată în viață la matematică. „Am fost pasionat doar de matematică. Lucram mereu din publicații de specialitate, în clasa a XI-a eram deja în stare să scriu eu însumi probleme mai complexe, pe care le trimiteam pe la diferite reviste, prin țară. Nu prea am avut alte pasiuni… Bun, dacă prin absurd s-ar fi întâmplat să nu aleg matematica, probabil că aș fi ales fizica, deci tot în sfera aceasta. Deși e greu de crezut, eram pasionat, încă din liceu, de aplicații ale matematicii în fizică, de modul în care pot lega matematica de acest domeniu, de biologie, de alte domenii”, povestește Gabriel.

Te poți naște genial? „Nu. Poți avea un IQ mare, dar pasiunea pentru un anumit domeniu e influențată doar de mediul în care te miști. Cei care nu-și găsesc pasiunile nu vor avea determinarea de a lucra. O vor face în momentul în care vor descoperi pasiunea”.

Logic, trecerea la Facultatea de Matematică de la Iași a fost una firească. Pasul a fost unul uriaș pentru tânărul venit de la Botoșani, însă adaptarea a venit destul de repede. „Aici e totul diferit… Nu mai există abordarea aceea copilărească din liceu, putem colabora cu profesorii, avem discuții libere. Aici, profesorii sunt foarte atașați de studenți. Ei fac totul pentru ca discuțiile, abordările să fie de la egal la egal. Profii sunt mai deschiși la idei noi, la orice... Sunt grele examenele, e multă muncă, dar și satisfacțiile sunt mari”, consideră proaspătul medaliat cu aur la SEEMOUS 2023, care nu a „încasat”, în facultate, decât medii de 10!

Concursul de la Struga a fost, de fapt, primul său concurs studențesc și, mai mult, prima sa ieșire în afara granițelor țării. „În primul an, sincer, mi-a fost frică. Pierdusem un pic din acea competitivitate din liceu, dar anul acesta am decis să încerc”, mărturisește Gabriel, un tip genial, cum îl caracterizează, pe nerăsuflate, colegii. Dar, oare, te poți naște genial? „Nu. Poți avea un IQ mare, dar pasiunea pentru un anumit domeniu e influențată doar de mediul în care te miști. Cei care nu-și găsesc pasiunile nu vor avea determinarea de a lucra. O vor face în momentul în care vor descoperi pasiunea. Iar momentul acela va veni, cu siguranță, mai devreme sau mai târziu”, mărturisește, astăzi, Gabriel Brehuescu.

Cât despre nivelul matematicii, astăzi, în școlile românești, Gabriel Brehuescu îl consideră... „în ascensiune”. „Nivelul a crescut mult și se cunoaște… Dacă ne uităm la câteva probleme de olimpiadă din ultimii ani, comparative cu anii anteriori, s-a trecut la un nivel mai înalt. Dacă ne uităm la culegerile anilor 2000, problemele sunt mult mai dificile, însă în culegerile anilor 70, de exemplu, problemele erau mult mai grele. Și eu mă pregătesc astăzi de pe culegeri ale dlui Sirețchi, de prin anii 70. Chiar și recomandările profesorilor sunt către culegeri din anii 60 sau 70... Dacă ne raportăm doar la ultimii 15 ani, nivelul e mai bun astăzi. A crescut de atunci și e în creștere”, adaugă tânărul matematician, care colaborează cu diverse publicații de specialitate, printre care Gazeta matematică, Recreații matematice.

„Abia aștept vacanțele pentru a putea lucra mai mult! De obicei, lucrez 8-9 ore pe zi, uneori chiar și 10 ore”

Ce va face tânărul Gabriel Brehuescu după ce-și va termina studiile universitare de licență? „N-am aplicat pentru vreo universitate din străinătate, mai ales că putem avea acces, astăzi, la toate resursele informaționale și contează mai puțin țara unde îți urmezi cursurile universitare. Am vrut aici, pentru că nici nu cred că m-aș fi adaptat foarte bine în străinătate, sunt mai timid, nu știu cum m-aș descurca într-o limbă străină, deși vorbesc destul de bine engleza, dar am avut impulsul acesta de a rămâne... Aș vrea să continui aici, la Cuza, și masterul și doctoratul, căci UAIC e o universitate performantă, iar Facultatea de Matematică una de top”, susține Gabriel.

Logic, vă veți întreba cât lucrează un asemenea student, zilnic, pentru a-și împlini visul, ce sacrificii face... „Abia aștept vacanțele pentru a putea lucra mai mult! De obicei, lucrez 8-9 ore pe zi, uneori chiar și 10 ore”. Dacă se plictisește? „Nuuu! Dacă simt că îmi pierd energia, interesul de moment, schimb domeniul. Dar tot matematică fac! Trec, de exemplu, de la algebră la analiză matematică sau geometrie...”

Cât despre planurile de viitor... „Dacă mi se va oferi posibilitatea de a rămâne în UAIC, evident, voi rămâne aici! Dacă nu, voi studia posibilitățile de a continua ca profesor. Aș vrea o carieră didactică, însă voi vedera ce mi se va oferi pe parcurs… Și cariera de cercetător m-ar interesa, dar vreau să am planuri mai concrete, mai realiste, așa că pe primul loc rămâne o carieră didactică”, mărturisește Gabriel Brehuescu.

L-am întrebat pe Gabriel ce-și dorește, sub aspect profesional, dacă are în plan rezolvarea anumitor necunoscute din matematică, rămase fără soluție de ani și ani... „Nu fac din asta un scop. Toate la timpul lor. Întâi vreau să-mi creez bazele, să știu că sunt stăpân pe noțiunile acestea, pentru ca apoi să evoluez. Evident, m-am gândit și la asta, dacă aș încerca... dar nu am foarte clar în minte o astfel de problemă . Sunt la un nivel prea jos ca să pot gândi atât de departe”.

Dacă eliminăm matematica din viața sa, Gabriel Brehuescu rămâne un tânăr ca toți ceilalți. Poate ușor diferit... Cu regretul de a nu fi citit, în ultima perioadă, mai multe cărți, cu pasiunea pentru muzica anilor 60, ascultând melodiile lui Serge Gainsbourg sau Charles Aznavour…

Dar de ce-ar vrea să elimine el matematica, atâta vreme cât, devine evident, și-a pus în minte să facă din cifre o armă cu care să cucerească lumea?!

Dan M.BREZULEANU