GALERIE FOTO -- Școala unde elevii încă râd cu poftă. Daruri de 1 Iunie pentru copiii din Frenciugi

 * într-o școală primară curată ca o poveste, cu un muzeu al satului și învățători care își iubesc copiii ca pe propriii nepoți, copiii din Frenciugi au trăit o zi care i-ar face invidioși pe mulți * fără ecrane și aglomerație, ci cu joacă și îmbrățișări, sărbătoarea de la sat a fost o lecție rară despre bucuria simplă, autentică – cea care nu încape în vitrine și nu se uită niciodată * ei au primit în avans daruri de 1 Iunie, oferite cu generozitate de donatori ieșeni

În Frenciugi, un sat mic din comuna Drăgușeni, județul Iași, copilăria încă poartă basmale colorate, gropi cu apă și bucurii nefiltrate. Ulițele satului au fost mai vesele decât de obicei. Dincolo de poarta Școlii Primare, copiii au sărbătorit ziua de 1 Iunie cu o sinceritate care te lasă fără cuvinte și cu ochii umezi.

În acest sătuc care respiră demnitate în fiecare fir de praf, se află o școală impecabilă. Curată, luminoasă, decorată cu flori, planșe colorate și lucrări ale copiilor, școala este un adevărat colț de speranță. Aici, directoarea Maria Iosub a reușit nu doar să mențină un standard remarcabil de ordine și căldură, dar și să amenajeze un mic muzeu al satului – un spațiu de poveste în care trecutul, tradiția și identitatea locală se întâlnesc cu pașii mici ai celor mai tineri locuitori ai Frenciugiului.

Bucurii mici, îmbrățișări mari

Dar ce face cu adevărat specială această școală sunt oamenii. Cadrele didactice de aici nu doar predau, trăiesc alături de copii, cu devotament, grijă și tandrețe. Îi învață să citească, dar și să îmbrățișeze. Iar copiii, la rândul lor, știu să dăruiască acele îmbrățișări calde care topesc orice oboseală și priviri pline de veselie care te fac să crezi, măcar pentru o clipă, că lumea e un loc mai bun. „Sunt la catedră de 40 de ani, nu mai știu câte generații de copii mi-au trecut prin mână, dar știu că m-am străduit ca fiecare să ia din școală tot ceea ce are nevoie pentru viață. Am copii în clasă acum ai căror părinți mi-au fost elevi. Adun povești de viață de zi, ajut cât pot fiindcă sunt și familii nevoiașe. La sat, lumea nu este chiar desprinsă din cărțile cu povești, dar ne străduim să sfințim locul”, a spus prof. înv. Maria Iosub, directoarea Școlii Primare. Ieri, fiecare copil a primit un dar. Nu au fost cutii uriașe sau gadgeturi costisitoare, ci jucării simple, dulciuri și creioane colorate. Bucuria lor a fost sinceră, nu una grăbită, între două notificări, ci una care te oprește în loc, ca o rază de soare printre nori.

Drumul spre lumină trece prin noroi

Poate cel mai grăitor contrast este drumul care trece prin fața școlii. Oficial, este un drum județean. În realitate, este o potecă de pământ, noroioasă și aproape impracticabilă după fiecare ploaie. În timp ce drumurile comunale din Drăgușeni au fost asfaltate, acesta, care leagă satul de orașul vasluian Negrești, pare uitat de lume. Autoritățile nu reușesc să se pună de acord cine și până unde ar trebui să toarne asfaltul. Și așa, copiii calcă prin mocirlă spre o școală care strălucește în interior.

Mulți dintre elevii de la Frenciugi provin din familii modeste, cu resurse limitate, dar cu drag de carte. Elevii au rezultate bune, vin cu temele făcute și cu sufletul deschis. Pentru ei, jucăriile nu sunt doar obiecte, ci prieteni de drum. Un ursuleț de pluș, o minge colorată sau o carte de povești pot aduce o bucurie autentică, pe care niciun centru comercial nu o poate egala.

Frenciugi nu apare pe harta mall-urilor, dar e pe harta inimii

Ieri, în școala lor mică și curată, cu muzeu de sat și dascăli iubitori, copiii din Frenciugi au arătat lumii întregi ce înseamnă adevărata sărbătoare. Cu obrajii roșii și cu suflete mari, au râs, au dansat, au spus poezii și au dăruit ceea ce noi, adulții, uităm uneori: bucuria pură. Și poate că într-o zi, cineva va asfalta și drumul din fața școlii. Dar până atunci, elevii din Frenciugi ne învață, fără pretenții, lecția simplității. Cea mai frumoasă lecție de 1 Iunie.

Maura ANGHEL