Generația „coffee-to-go” din Iași, între refugiu și dependență

 

* la Iași, oraș universitar cu peste 50.000 de studenți, cafeaua „to-go” nu mai e doar un stimulent zilnic * licoarea a devenit un ritual compulsiv, o mască subtilă pentru stres, anxietate și un ritm de viață care epuizează o generație întreagă

 

 

Diminețile Iașului au căpătat o aromă distinctă: nu mai miros a plăcintă caldă sau a ploaie proaspătă pe caldarâm, ci a cafea scoasă grăbit din aparatele de pe bulevarde. În apropierea universităților, la fiecare colț de stradă găsești câte un chioșc cu cafea-to-go, iar imaginea e aceeași: tineri cu ghiozdane, laptopuri sau dosare sub braț, ținând strâns un pahar de carton ca pe un talisman de supraviețuire. „Dacă nu am cafeaua în mână, simt că nu exist”, recunoaște Andreea, studentă la Litere. „E primul gest al dimineții. Nu pentru gust, ci pentru senzația că pot să merg mai departe”.

 

Din plăcere, în mecanism de coping

 

În Iași, capitala culturală și universitară a Moldovei, cafeaua a încetat să mai fie un simplu răsfăț. Ea a devenit un mecanism de coping – un fel de ancoră psihologică pentru o generație presată între examene, joburi prost plătite și chirii în creștere.

 

„Întâlnesc zilnic tineri care își definesc ziua prin câte cafele au băut”, spune psihologul ieșean Letiția Popa. „Nu e doar energie, e un ritual de supraviețuire. Paharul de carton le dă impresia că au un control minim asupra haosului din jur”. Iașul e adesea descris ca orașul tinereții, al culturii, al energiei creative. Dar dincolo de acest portret romantic se ascunde o generație obosită. „Nu am timp să respir”, spune Radu, 24 de ani, angajat într-un call-center din zona centrală. „Programul e sufocant, salariul abia acoperă cheltuielile, iar singura pauză reală e când cobor să-mi iau o cafea. Nici nu contează gustul, contează să simt că am un moment al meu”. Aceste confesiuni se repetă obsesiv. Tinerii din Iași nu beau cafea doar ca să se trezească, ci ca să reziste.

 

Între refugiu și dependență

 

Studiile recente arată că un consum ridicat de cofeină poate amplifica nivelul de stres, mai ales la persoanele predispuse la depresie sau anxietate. Practic, cafeaua nu face decât să accentueze presiunea psihică pe termen lung, chiar dacă pe moment oferă iluzia de energie. „Este un paradox al generației tinere din Iași: folosesc cafeaua pentru a masca oboseala, dar în realitate, o accentuează”, avertizează psihoterapeutul. Ceea ce ar trebui să fie o plăcere devine o dependență social acceptată. În Iași, paharul de cafea-to-go a devenit un simbol al fragilității tinereții. La 20 de ani, în loc să trăiască plinătatea descoperirii, mulți tineri se simt ca niște adulți de 50, prinși într-o rutină fără pauze. „Mă sperie gândul că, la vârsta asta, simt oboseala cronică”, mărturisește Ioana, studentă la Medicină. „Cafeaua nu mai e răsfăț. E supraviețuire.”

 

Generația „cafea-to-go” din Iași nu vorbește, de fapt, despre cafea. Vorbește despre vulnerabilitatea unei generații tinere, despre oboseala unui oraș universitar care ar trebui să inspire elan și despre scuturile invizibile pe care le purtăm în palmă, ca să nu ne prăbușim.

 

Maura ANGHEL

 

La nivel național, România consumă în medie 1,8–2,5 kilograme de cafea pe an per persoană, de aproape cinci ori mai puțin decât media europeană (5,3 kg). Asta înseamnă doar o jumătate de ceașcă pe zi pentru românul de rând. Paradoxul e că, deși România consumă oficial puțină cafea comparativ cu Europa, la Iași, cafeaua din mers devine o adevărată cultură urbană. Nu cantitatea în sine contează, ci simbolul: paharul e un scut invizibil împotriva anxietății.