Generațiile Y, Z și Alfa, o lume tot mai anxioasă

 * în era digitală, unde fiecare gest, fiecare reușită și fiecare moment pot fi imortalizate și distribuite instant, presiunea performanței atinge cote fără precedent * generațiile Y, Z și Alfa cresc și trăiesc într-un mediu dominat de social media, unde succesul pare să fie măsurat în like-uri, vizualizări și reacții * această expunere continuă la comparație și validare externă a transformat modul în care tinerii își definesc identitatea și stima de sine, dar mai ales, a amplificat anxietatea și nesiguranța

Pentru mulți tineri, social media nu este doar un canal de comunicare, ci și o scenă pe care trebuie să joace un rol perfect. Generația Z și chiar copiii din Generația Alfa cresc cu telefoanele în mână, obișnuiți să vadă în fiecare zi imagini atent filtrate ale unor vieți care par fără cusur. Compararea constantă cu alții devine inevitabilă, iar sentimentul că trebuie să fie mereu în pas cu ultimele tendințe, să arate impecabil și să fie în locuri cât mai spectaculoase le creează o presiune imensă. Această nevoie de a se conforma unui standard idealizat de succes îi face pe mulți să se simtă insuficienți sau, mai grav, invizibili în absența validării digitale.

„Tot mai mulți tineri măsoară valoarea lor personală în funcție de reacțiile primite online. Dacă o postare nu atrage atenția dorită, apare senzația de inutilitate, iar în unele cazuri extreme, această percepție se poate transforma în depresie sau anxietate socială. Platformele digitale creează un cerc vicios în care utilizatorii revin obsesiv pentru a verifica notificările, pentru a vedea dacă au fost validați de ceilalți sau dacă nu cumva au ratat ceva important. Stimularea constantă a dopaminei prin interacțiuni online face ca liniștea, introspecția sau timpul petrecut departe de ecrane să pară plictisitoare sau chiar inconfortabile”, a spus psihoterapeutul Letiția Popa.

Programe de educație emoțională

Pentru părinți și profesori, această realitate devine tot mai greu de gestionat. În multe cazuri, adulții înșiși sunt prinși în aceeași dependență digitală, iar copiii învață de la ei că telefonul este un refugiu, o sursă de validare sau un mijloc de evadare. Mulți părinți încearcă să impună reguli stricte privind utilizarea tehnologiei, însă simpla interzicere a accesului la social media nu rezolvă problema de fond. Ceea ce este cu adevărat necesar este o educație emoțională autentică, prin care tinerii să învețe să își gestioneze emoțiile, să își construiască încrederea în sine dincolo de ceea ce primesc din exterior și să înțeleagă că realitatea nu este întotdeauna atât de perfectă pe cât pare în online.

Școlile încep să conștientizeze importanța acestui fenomen și, în unele locuri, sunt introduse programe de educație emoțională care îi ajută pe copii să-și înțeleagă anxietatea, să-și exprime sentimentele și să-și dezvolte mecanisme de adaptare sănătoase. Profesorii joacă un rol esențial în această tranziție, însă și ei sunt supuși unei presiuni imense de a ține pasul cu un sistem educațional care se schimbă rapid, influențat de tehnologie și de noile generații de elevi.

În fața acestor provocări, un echilibru este esențial. Nu putem renunța la tehnologie, dar putem învăța să o folosim într-un mod care să nu ne afecteze sănătatea mentală. Generațiile Y, Z și Alfa au nevoie de mai mult decât reguli despre cum să-și limiteze timpul pe ecrane – au nevoie de sprijin emoțional real, de exemple pozitive din partea adulților și de un mediu în care să poată învăța să-și definească propria valoare dincolo de ceea ce reflectă un ecran. În final, provocarea cea mai mare nu este să îi îndepărtăm de digital, ci să îi ajutăm să își creeze un echilibru între lumea virtuală și cea reală, astfel încât să nu devină captivi ai unei anxietăți generate de iluzia perfecțiunii.

Maura ANGHEL