Iași, orașul în care bicicliștii pedalează pe loc

 * Capitala Moldovei se laudă pe hârtie cu zeci de kilometri de piste pentru biciclete, dar realitatea de pe străzi arată altceva * infrastructură-fantomă, fonduri europene ratate și un oraș captiv în cultul automobilului

Iașul, oraș universitar și candidat etern la titluri europene, rămâne unul dintre cele mai ostile locuri pentru bicicliști. În timp ce orașe comparabile ca dimensiune – Cluj-Napoca sau Timișoara – fac pași reali spre mobilitate alternativă, Iașul pedalează pe loc. Aici, bicicleta nu este mijloc de transport, ci o glumă amară.

Statisticile oficiale vorbesc despre 26,5 kilometri de piste, împărțite în opt trasee care traversează orașul de la Aleea Sadoveanu până în Nicolina. Dar realitatea e grotescă: traseele sunt trasate pe trotuare înguste, invadate de mașini, întrerupte de borduri și stâlpi, fără separatoare și fără continuitate. Asociația pentru Promovarea Transportului Alternativ a cerut chiar demolarea lor, avertizând că sunt mai periculoase decât absența totală a infrastructurii.

În 2010–2015, Iașul a cheltuit bani europeni pentru 42 de kilometri de piste, dar proiectele au fost executate prost și lăsate să se degradeze. În 2022, Primăria a pierdut o finanțare de 37 de milioane de lei pentru 32 de kilometri noi, doar pentru că documentația a fost depusă după termen. În 2025, administrația anunță cu același entuziasm încă 35 de kilometri de piste între municipiu și comunele învecinate, dintre care 19 kilometri în interiorul orașului. E greu însă să mai iei în serios aceste promisiuni când istoria recentă demonstrează că Iașul e campionul ratărilor. Numărul mașinilor continuă să crească, iar timpul pierdut în trafic e mai mare ca oricând. Aerul devine tot mai greu de respirat, dar bicicleta rămâne un accesoriu exotic, scos din balcon doar în weekend.

Iașul este un oraș în care bicicliștii chiar pedalează pe loc

Un studiu național arată clar de ce: 21% dintre români spun că distanțele mari îi descurajează, 19% lipsa pistelor, 18% se tem de accidente și 9% se plâng de lipsa de respect din trafic. La Iași, toate aceste bariere sunt la ele acasă. Drumuri abrupte, infrastructură inexistentă, șoferi agresivi și autorități care preferă să asfalteze parcări în loc să creeze piste sigure.

În contrast, la Amsterdam există 500 de kilometri de piste dedicate, iar jumătate din populație folosește bicicleta zilnic. Copenhaga are peste 390 de kilometri de benzi speciale și un trafic urban în care bicicleta e mai rapidă decât mașina. La Iași, administrația marchează cu vopsea două trotuare și le botează „piste de biciclete”.

Singurele inițiative reale vin din partea societății civile: câteva stații de reparații montate de voluntari și proteste discrete pentru mobilitate verde. Primăria acceptă să taie panglica, dar nu pune bani și nu schimbă nimic. Între timp, orașul rămâne blocat într-un cerc vicios: promisiuni electorale, fonduri pierdute, proiecte-fantomă și o comunitate de bicicliști obligată să supraviețuiască pe marginea drumului.

Concluzia este crudă: Iașul este un oraș în care bicicliștii chiar pedalează pe loc. Iar până când administrația nu va trece de la vopsea și lozinci la infrastructură și viziune, capitala Moldovei va continua să respire prin țeava de eșapament, în timp ce restul Europei pedalează spre viitor.

Tania DAMIAN