Iașul blocat la roșu. Cele mai aglomerate intersecții unde semaforul devine test de nervi și minute pierdute

 * traficul ieșean nu mai este doar o chestiune de infrastructură, ci un exercițiu zilnic de răbdare * durata ciclurilor semaforului variază între 40 și peste 70 de secunde, iar în unele intersecții cheie șoferii pierd mult mai mult decât atât

La Iași, semaforul s-a transformat într-un simbol al timpului pierdut. În loc să ordoneze circulația, prea des o blochează. Dacă în mod obișnuit un ciclu complet ar trebui să dureze 60–70 de secunde, în zonele aglomerate timpul crește și depășește chiar 100 de secunde. Diferența dintre ce ar trebui să fie și ce se întâmplă efectiv în stradă se simte cel mai bine în orele de vârf, când fiecare culoare roșie devine un act dintr-o piesă urbană repetată la nesfârșit.

Podul Roș, centrul nevralgic al Iașului, rămâne campionul așteptărilor interminabile. Aici converg mai multe artere principale, iar lipsa unei sincronizări eficiente transformă fiecare traversare într-o loterie. „Am stat opt minute la un singur semafor, dimineața, la ora 8. În loc să ajung la serviciu în 20 de minute, fac aproape o oră. Și nimeni nu schimbă nimic”, povestește un șofer ieșean vizibil exasperat.

În Nicolina, intersecțiile de la Crucea lui Ferentz și de la Sălciilor – Rozelor sunt recunoscute pentru cozile care se întind pe sute de metri. În Bucium, la Trei Sarmale și în dreptul benzinăriei Petrom, traficul se blochează zilnic, în timp ce zona Granit și intersecția Cotnari adaugă propriul strat de frustrare la puzzle-ul circulației ieșene. „Noi, taximetriștii, pierdem curse din cauza asta. Clientul se uită la ceas, ne acuză că stăm, dar ce vină am eu dacă semaforul ține o veșnicie?”, spune un taximetrist care lucrează de peste 15 ani în oraș.

La acestea se adaugă puncte fierbinți adesea ignorate în statistici, dar resimțite dur de șoferi. La Târgu Cucu, semaforul insuficient calibrat blochează atât accesul dinspre centru, cât și ieșirea spre Copou. Pe strada Elena Doamna, în dreptul fostului hotel Europa, traficul se sufocă la orele de vârf, iar cei care circulă prin fața Gării reclamă zilnic blocaje greu de dezamorsat. Intersecția dintre Elena Doamna, strada Ornești și bulevardul Tudor Vladimirescu devine adesea imposibil de traversat, chiar și după mai multe cicluri de semafor. În tot acest timp, pietonii privesc neputincioși. „Uneori trecem strada pe fugă, pentru că verdele ține prea puțin. Apoi stăm zeci de secunde să așteptăm din nou. Pentru un om în vârstă e un coșmar”, explică o femeie care locuiește în zonă.

Așteptările nu înseamnă doar nervi. Ele se traduc în litri de carburant irosiți, emisii de noxe și bani pierduți de mii de șoferi. Orașul funcționează cu un sistem rigid, în care multe semafoare sunt operate manual și rareori adaptate în funcție de fluxul real. Fără un mecanism modern, capabil să ajusteze automat durata fazelor, fiecare intersecție critică din Iași rămâne o scenă a neputinței urbane.

De ani buni, se vorbește despre semafoare inteligente, sincronizări pe fibre optice și camere care să regleze în timp real circulația. În practică însă, șoferii continuă să rămână captivi la roșu, prizonieri ai unui spectacol urban absurd. Într-un oraș care aspiră la statut european, minutele pierdute la semafor nu sunt doar un inconvenient, ci o radiografie a administrației care nu reușește să țină pasul cu realitatea de pe teren.

Dan DIMA