Iașul, capitala furiei la volan. Intersecțiile care îți pun răbdarea la zid

 * în Capitala Moldovei volanul nu este doar un instrument de condus, ci o armă de supraviețuire urbană * în zonele CUG-Nicolina, Podu Roș, Podu de Fier, Eternitate sau Târgu Cucu, nervii se topesc odată cu asfaltul, claxoanele urlă în coduri neoficiale, iar pietonii își croiesc drumul printre valuri de mașini ca într-o junglă mecanică

În Iași, șofatul nu mai este demult o simplă activitate cotidiană. Este o probă zilnică de rezistență mentală și fizică, un test continuu al reflexelor și al răbdării. Orașul, cu infrastructura sa obosită, cu intersecțiile sufocate și cu avalanșa de mașini care îl traversează, s-a transformat într-un ring al furiei la volan, unde regulile sunt opționale, iar instinctele primează.

Nervi întinși și război între claxoane

Dimineața, CUG-Nicolina devine un coridor de metal încins. Mașinile se mișcă milimetric, iar orice spațiu liber este imediat ocupat cu o precizie aproape militară. „Dacă nu bagi botul mașinii, stai aici până îți trece ziua”, oftează un șofer cu geamul coborât, mâna pe claxon și privirea fixată la semafor.

Podu Roș, inima nodurilor rutiere din Iași, transformă fiecare semafor într-un duel de nervi și viteză de reacție. În câteva secunde, trebuie să accelerezi sau să te pregătești pentru corul claxoanelor din spate. „Aici nu există mai încet. Ori intri, ori rămâi blocat”, spune un tânăr șofer care recunoaște că, de multe ori, circulă mai agresiv decât și-ar dori.

Podu de Fier este patria claxonului. Un semnal scurt înseamnă „hai, mișcă-te”, unul lung – „ai blocat tot orașul”, iar rafalele rapide echivalează cu un șir de înjurături nerostite. „E un fel de cod Morse al nervilor”, glumește amar un taximetrist, în timp ce forțează intrarea pe o bandă prea strâmtă.

Intersecția Eternitate spre Aeroport este locul unde ezitarea costă scump. Fie te sincronizezi cu fluxul rutier, fie ești aruncat la coada unei coloane care pare să nu se mai termine. „Trebuie să ghicești ce vrea să facă celălalt șofer, altfel nu treci nici în două semafoare”, spune o șoferiță care recunoaște că, după această rută, are nevoie de câteva minute de liniște înainte să intre la serviciu.

Târgu Cucu, cu fluxul continuu de mașini și pietoni aiuriți, este poate cea mai intensă scenă a haosului rutier. Pietonii înaintează greu, sub privirile nerăbdătoare ale șoferilor care simt cum motoarele lor se încing. Mirosul amar de metal încins plutește în aer, amestecat cu frustrarea colectivă. „Simt că îmi pun viața în mâinile lor când trec strada”, spune o tânără mamă cu copilul de mână, grăbindu-se să iasă din raza oglinzilor retrovizoare. Intrarea pe Pasajul Băncilă dinpre centru este un alt examen al răbdării. „Dacă prind doar de trei ori semaforul pe roșu am o zi bună”, râde Octav, un taximetrist sătul de traficul nebunesc din Iași.

„Stresul urban intensifică reacțiile impulsive. În trafic, oamenii își descarcă frustrările și anxietățile. În Iași, infrastructura deficitară și cultura lui trebuie să te descurci accentuează comportamentele agresive. Regulile devin orientative, iar instinctul de a nu pierde avantajul primează”, a spus psihoterapeutul Letiția Popa.

Traficul ieșean este oglinda fidelă a orașului: viu, creativ, dar grăbit, tensionat și neiertător. Cine vrea să înțeleagă cu adevărat capitala Moldovei nu trebuie să o descopere doar din Copou sau din piețele istorice. Trebuie să o vadă de la nivelul asfaltului, la ora de vârf, când claxoanele bat ritmul, iar mirosul de motor încins spune povestea unei comunități mereu pe fugă, mereu cu răbdarea la limită.

Dan DIMA