Iașul care abandonează sportul. Apelul unui părinte către cei care pot face diferența

 * într-un oraș care se mândrește cu istoria sa academică și culturală, sportul de echipă moare în tăcere * în lipsa unei strategii, a infrastructurii și a voinței politice, copiii care vor să joace handbal, baschet, volei sau rugby ajung să se antreneze în condiții minimale, în săli improvizate sau în aer liber, atunci când vremea o permite * în timp ce orașele mari investesc în sport ca într-un bun public esențial, Iașul pare blocat într-un cerc al pasivității, al promisiunilor amânate și al orgoliilor administrative

Un părinte ieșean, implicat activ în viața sportivă a copiilor săi și a comunității, a transmis o scrisoare deschisă adresată autorităților locale, parlamentarilor și societății civile. Tonul este decent și argumentat, dar mesajul e clar: sportul de echipă din Iași e în pericol, iar cei care pot schimba ceva trebuie să acționeze urgent. „Stimați decidenți, vă adresez această scrisoare deschisă nu doar în calitate de cetățean și părinte, ci și în calitate de om care nu mai poate accepta, cu resemnare, cum sportul de echipă din Iași este împins, în tăcere și cu indiferență, spre colaps. Într-un oraș cu vocație istorică, educațională și culturală, copiii care doresc să practice handbal, baschet, volei sau rugby sunt nevoiți să se antreneze în condiții precare, adesea rușinoase, în săli împrumutate, cu program incert, fără materiale și fără sprijin real. Cu excepția fotbalului, sporturile de echipă supraviețuiesc astăzi doar datorită eforturilor uriașe ale unor cluburi private și ale părinților care, din propriile resurse, încearcă să le ofere copiilor lor o educație completă, care să includă mișcare, echilibru și spirit de echipă”, scrie George Daniel Olaru.

Administrația locală și județeană pasează responsabilitatea

El apreciază ca revoltător faptul că, în anul 2025, într-un oraș cu peste 300.000 de locuitori, nu există o sală polivalentă modernă, nu există o strategie coerentă pentru dezvoltarea sportului de masă și de performanță, iar cluburile publice sunt aproape inexistente. Antrenorii lucrează fără stabilitate și fără perspectivă, iar copiii sunt mutați dintr-o sală în alta, în funcție de noroc și de programările altora. În mod constant, administrația locală și județeană pasează responsabilitatea, evită asumarea și transformă sportul într-un capitol decorativ, fără miză reală. „Nu mai sunt acceptabile explicațiile facile și justificările administrative. Nu putem invoca lipsa fondurilor într-un oraș unde se găsesc bani pentru evenimente superficiale, pentru proiecte de imagine sau pentru panseluțe, dar nu pentru o sală de sport sau un teren pentru copii. Nu mai putem invoca ghinionul sau conjunctura, câtă vreme în alte orașe din România, comparabile sau chiar mai mici, s-au făcut investiții consistente, s-au creat politici locale de susținere a sportului, s-au construit baze sportive moderne și s-au stabilit parteneriate între autorități, cluburi și comunitate”, a continuat ieșeanul. În opinia lui, evenimente recente, precum ședința Consiliului Local din 24 iulie 2025, în care propuneri privind susținerea sportului de echipă au fost respinse sau amânate, reflectă un dispreț îngrijorător față de un domeniu esențial pentru sănătatea publică, pentru formarea tinerilor și pentru coeziunea socială. Sportul nu este doar despre competiție, scoruri sau performanță. Este despre sănătatea fizică și mintală a copiilor. Despre disciplină, încredere și cooperare. Despre prevenție, responsabilitate și învățare prin joc. Despre caracter. Despre viitor. „În numele tuturor celor care cred în sport, în echipă și în educație, solicit administrației locale și județene să trateze această situație cu seriozitate și cu o viziune pe termen lung. Cer, fără resentimente, dar cu insistență, inițierea imediată a investițiilor în infrastructura sportivă din Iași, inclusiv construcția unei săli polivalente moderne. Cer alocări bugetare predictibile și corecte, nu campanii punctuale. Cer programe reale de susținere pentru cluburi, antrenori și copii, bazate pe merit și accesibilitate. Cer consultare autentică cu specialiști, profesori, părinți și reprezentanți ai societății civile, nu decizii luate în spatele ușilor închise.

Istoria nu iartă indiferența. Iar viitorul acestui oraș nu se poate construi ignorând sportul, sănătatea și educația. Dacă nu acționați acum, riscați să intrați în istorie nu ca administrația care a făcut, ci ca administrația care a asistat nepăsătoare la degradarea ireversibilă a sportului ieșean”, încheie George Daniel Olaru.