Ieșenii fug de căsătorie. Nupțialitatea a ajuns la cel mai scăzut nivel din ultima jumătate de secol

* căsătoriile tot mai rare și amânate schimbă structura socială a capitalei Moldovei * în 1991, ieșenii se căsătoreau, în medie, la 26,1 ani. În 2024, pragul a urcat la 33,4 ani * „Astăzi, tinerii preferă să investească mai întâi în educație și carieră, iar căsătoria apare mai degrabă ca un pas secundar. Pentru mulți, stabilitatea financiară și profesională devine o condiție prealabilă a vieții de familie”, explică un sociolog ieșean

De câțiva ani, la Iași se observă un fenomen îngrijorător pentru sociologi și demografi: familia tradițională, așa cum era înțeleasă până nu demult, se află într-un proces de erodare accentuată. Ultimele date statistice confirmă trendul descendent al nupțialității și conturează o realitate tot mai vizibilă – ieșenii se căsătoresc mai rar, mai târziu și sunt tot mai rezervați în privința instituției căsătoriei.

În 2024, în județul Iași s-au înregistrat doar 5.039 de căsătorii, cel mai mic număr din ultimul deceniu (excluzând anul pandemic 2020). Rata nupțialității a coborât astfel la una dintre cele mai scăzute cote din ultimele cinci decenii. Pentru comparație, în 2007, anul de vârf, rata era de 8,6 căsătorii la mia de locuitori, aproape dublu față de nivelul actual.

Această prăbușire statistică reflectă, spun specialiștii, nu doar schimbarea mentalităților, ci și o serie de factori socio-economici: precaritatea financiară a tinerilor, dificultatea de a achiziționa o locuință, migrația spre alte județe sau spre străinătate și lipsa încrederii în instituțiile tradiționale.

Vârsta la căsătorie urcă tot mai sus

Un alt indicator care confirmă schimbarea este vârsta medie a mirilor. În 1991, ieșenii se căsătoreau, în medie, la 26,1 ani. În 2024, pragul a urcat la 33,4 ani.

Iașul ocupă astfel locul 34 pe țară, într-un clasament în care „recordul întârzierii” îl dețin hunedorenii (36,9 ani), urmați de tulceni (36,2), bucureșteni (35,9) și brașoveni (35,8). La polul opus, sucevenii sunt cei mai „grăbiți”, menținând de peste un deceniu o vârstă medie de 31,7 ani.

„Astăzi, tinerii preferă să investească mai întâi în educație și carieră, iar căsătoria apare mai degrabă ca un pas secundar. Pentru mulți, stabilitatea financiară și profesională devine o condiție prealabilă a vieții de familie”, explică un sociolog ieșean.

Divorțurile, în scădere, dar și căsătoriile sunt mai puține

Dacă la începutul anilor ’90 divorțul părea un fenomen tot mai răspândit, astăzi cifrele parcurg un drum invers. În 2024 s-au înregistrat doar 933 de divorțuri, departe de recordul din 1998 (1.585). Cel mai mic număr rămâne însă cel din 2007, anul în care nupțialitatea a atins maximul, cu doar 552 divorțuri.

Totuși, specialiștii avertizează că scăderea divorțurilor nu trebuie interpretată ca un semnal pozitiv în sine. „Este un efect direct al scăderii numărului de căsătorii. Dacă oamenii nu se mai căsătoresc, este logic ca nici rata divorțurilor să nu mai fie la fel de ridicată”, precizează sociologul ieșean.

 

Statisticile par să anunțe nu doar transformarea unor obiceiuri, ci și o posibilă reconfigurare a structurii sociale pe termen lung. Dacă trendul actual continuă, căsătoria ar putea deveni un fenomen minoritar, iar familia tradițională – o amintire.

 

Fenomenul ridică și o întrebare de fond: asistăm la o modernizare a mentalităților, prin care oamenii aleg conviețuirea fără acte oficiale, sau la o criză a instituției familiei?

Pentru Mihai și Andreea, un cuplu de 32 și 30 de ani din Iași, răspunsul e simplu: „Trăim împreună de șapte ani, avem un copil, dar nu am simțit nevoia să ne căsătorim. Actul nu schimbă cu nimic responsabilitatea pe care o avem unul față de celălalt”.

Pe de altă parte, Elena Popa, consilier familial, atrage atenția asupra riscurilor: „O căsătorie nu este doar un ritual simbolic. Ea implică drepturi și responsabilități legale, care contează enorm în situații de criză – de la partajul bunurilor până la custodia copiilor. Amânarea sau refuzul căsătoriei poate genera insecuritate juridică în familie.”

Tendințele confirmă o schimbare de paradigmă: familia tradițională, bazată pe căsătorii timpurii și pe stabilitate de lungă durată, este tot mai rar întâlnită. Iașul, oraș universitar și centru cultural, reflectă perfect acest paradox: deși educația și deschiderea spre Europa sunt la cote ridicate, acestea vin la pachet cu o redefinire a normelor familiale.

Statisticile par să anunțe nu doar transformarea unor obiceiuri, ci și o posibilă reconfigurare a structurii sociale pe termen lung. Dacă trendul actual continuă, căsătoria ar putea deveni un fenomen minoritar, iar familia tradițională – o amintire.

Totuși, familia tradițională la Iași nu dispare, dar se transformă. Iar transformarea nu este una liniară, ci tensionată între libertatea de alegere a tinerilor și nevoia de stabilitate socială. Într-o capitală culturală și universitară, acest fenomen devine nu doar statistică rece, ci un subiect de reflecție pentru viitorul comunității. Daniel BACIU