În plină pandemie, cazurile sociale dau peste cap activitatea de la Urgențe

Mai bine de jumătate din capacitatea Unității Primiri Urgențe (UPU) a Spitalului „Sf. Spiridon” este ocupată de pacienţi COVID care nu au loc în celelalte spitale suport. Pe lângă astfel de cazuri, medicii de aici se confruntă şi cu „pacienţii nimănui”, acei pacienţi care reprezintă cazuri sociale. Astfel de pacienţi încep să apară tot mai des la UPU, ei nefiind primiţi nici de sistemul de asistenţă medicală socială, nici de rude.  

„Fiecare pat dedicat zonei COVID este ocupat şi la UPU, nu doar în spitalele COVID sau suport. La noi, toate paturile ATI sunt ocupate de 13 pacienţi care au nevoie de terapie intensivă. Sunt pacienţi în situație gravă, cu vârste între 50 şi 85 de ani. De asemenea, sunt ocupate toate cele 12 locuri din zona COVID cu oxigen. Pentru aceşti pacienţi se vor găsi locuri pentru internare deoarece în cursul acestei zile se fac externări la Spitalul de Pneumoftiziologie, Boli Infecţioase, Recuperare şi sperăm că vor fi alte două locuri libere şi la Spitalul Militar. Cei care ajung la Urgenţe sunt cazuri severe, cu nevoie de oxigen de peste 5 litri, şi cu afectare pulmonară în general de peste 50%”, a spus dr Diana Cimpoeşu, coordonator UPU. 

Consum record de oxigen

Mai mult, din cauza numărului mare de pacienţi aflaţi în UPU în stare gravă şi care necesită oxigenoterapie, s-a ajuns la un consum record de oxigen. „Necesarul de oxigen în spitalul nostru este în continuare foarte mare. Nu au existat momente fără oxigen. Întotdeauna am avut suportul şi cu tuburi şi cu stocator, dar toate se fac cu mari, mari eforturi. Consumul de oxigen, evident, este la cele mai mari cote din istoria acestui spital, de 270 de ani”, a spus dr. Cimpoeşu.  

Cel mai mare necesar de oxigen este la pacienţii ventilat mecanic noninvaziv, care sunt intubaţi oro-traheal, şi la care fracţia de oxigen este de 100%. „Nu administrăm oxigenul pentru că vrem să facem rău cuiva, ci pentru că aceşti pacienţi au nevoie de oxigen. Starea lor este cea care o impune. Sunt nişte date de laborator, date din gazele arteriale care ne arată care este oxigenarea celulelor iar maximum pe care îl putem furniza este atunci când avem un pacient intubat pe ventilaţie mecanică iar ventilatorul este setat la sută la sută. Acesta este maximum de oxigen pe care îl putem da. Am avut mulţi pacienţi cu necesar de oxigen de sută la sută la care parametrii de ventilaţie sunt setaţi la maximum. Asta nu pentru că echipa medicală vrea, ci pentru că aşa arată datele pacientului şi e singura modalitate în care putem să administrăm oxigen şi să-l ţinem în viaţă. Fiinţele umane sunt nişte fiinţe care au nevoie de oxigen. De obicei, când suntem bine, sănătoşi, 20% din aerul atmosferic, când sunt forme grave, 100% pe ventilaţie mecanică", a spus dr. Cimpoeşu.  

75% din activitatea UPU, dedicată pacienţilor COVID

În acelaşi timp, la UPU de la Spitalul „Sf. Spiridon” continuă să apară urgenţele de orice tip, nu doar COVID, în special cazurile sociale. Adică acele persoane în vârstă pe care nici rudele şi nici societatea nu şi-i mai doreşte. „Din fericire, sunt mai puţine cazuri de traumă, şi asta e un lucru bun. Dar anotimpul rece aduce în Urgenţe, ca în fiecare an, mai multe cazuri sociale. Persoane care nu au casă, care locuiesc în mediul exterior şi care în mod evident suferă atunci când vremea rece apare. Ei nu sunt pacienţi care să fie internaţi într-un spital de urgenţă, cu atât mai mult cu când mai mult de jumătate din activitate este dedicată pacienţilor COVID. Aş putea spune că zilele din octombrie au însemnat 70-75% din activitate dedicată pacienţilor COVID. În ultima săptămână au fost, în medie, două cazuri sociale pe fiecare gardă, unii dintre aceştia rămânând la noi timp de 4-5 zile. Este o grijă în plus şi reprezintă un risc pentru ei să se afle aici în această perioadă când avem foarte multe cazuri COVID”, spune dr. Cimpoeşu. 

Medicul ridică neputiincios din umeri şi spune că nu are ce face atunci când aceste persoane sunt pasate de la unii la alţii, de la rude la instituţii şi invers. „În situaţia în care o familie, nişte vecini sau autoritate locală consideră că dacă solicită ambulanţa prin serviciul de urgenţă 112 şi trimite pacientul la spital problema e rezolvată. Dar de fapt acel pacient e o persoană cu nevoi sociale, şi nu de îngrijire în urgenţă, poate are şi o boală cronică, caz în care putem să-l internăm. Am avut ieri un pacient care are un picior într-un aparat ghipsat şi a rămas la noi. Un astfel de pacient în mod obişnuit stă acasă şi este îngrijit de cineva. Toţi cred că un spital de urgenţă rezolvă toate problemele, însă nu facem decât să ne aglomerăm. Nu este bine nici pentru pacient şi nici pentru echipa medicală de urgenţă. Ajutorul trebuie să vină de la cei din exterior, de la cei responsabili cu rezolvarea problemelor sociale şi medicale cronic”, opinează dr. Cimpoeşu. 

La UPU se administrează anticorpi monoclonali

De ieri a început administrarea de anticorpi monoclonali şi la pacienţii COVID din UPU de la Spitalul „Sf.Spiridon”. Primul pacient este un bărbat de 68 de ani. „Am început şi administrarea de anticorpi monoclonali la pacienţii din Urgenţe care îndeplinesc criteriile. Asta se referă la pacienţii fără necesar de oxigen şi fără afectare severă, care vin în primele 7 zile. Avem un astfel de pacient. E bine ca pacienţii să se adreseze medicilor de familie. DSP şi Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi a creat un mecanism de rezolvare a cazurilor cât mai precoce”, a spus dr. Diana Cimpoeşu.

Anticorpii monoclonali sunt proteine produse în laborator care imită capacitatea sistemului imunitar de a combate noul coronavirus. Aceştia se fixează de proteina virală de suprafaţă (Spike) şi blochează astfel capacitatea virusului de a se fixa de celulele umane. Aceşti anticorpi monoclonali sunt similari cu cei pe care corpul uman i-ar produce în mod natural ca răspuns la infecţie. Aceşti anticorpi ajută sistemul imunitar până când acesta oferă propriul răspuns. Această terapie poate fi extrem de eficientă, dar nu este un înlocuitor pentru vaccin. Laura RADU