Interlopul Dănuţ Ilincariu a scăpat de arestul la domiciliu, dar a rămas fără 7.500 euro

 * în plus, are de prestat 70 zile muncă neremunerată în folosul comunităţii * trebuie să dea cu mătura prin curtea spitalului * la alegere, Recuperare sau Pneumo

Dănuţ Ilincariu a fost plasat în arest la domiciliu pe data de 19 mai 2022, fiind inculpat întru-un dosar de trafic de influenţă. Prin rechizitoriul întocmit la acea vreme, procurori DIICOT au susţinut că Ilincariu a pretins şi obţinut de la un anume Constantin M. suma de 6.000 euro, promiţându-i acestuia că va interveni pe lângă funcţionari de la Direcţia Fond Locativ din cadrul Direcţiei de Administrare a Patrimoniului Public şi Privat a Municipiului Iaşi, ca să-i faciliteze atribuirea unei locuinţe sociale. Omul locuia într-o clădire ce urma a fi demolată şi era disperat la gândul că va ajunge în stradă.

Mai mult, interlopul s-a lăudat că-i poate radia din baza de date a Primăriei toate amenzile primite în decursul timpului. Cei doi s-au întâlnit, la sfârşitul lui februarie 2021, într-o cafenea din centrul oraşului, Ilincariu a încasat o primă tranşă, în valoare de 1.000 euro. La scurt timp, a urmat o nouă tranşă, una ceva mai mare, de 2.500 euro, banii fiind încasaţi chiar în curtea din spatele Primăriei. Interlopul l-a păcălit pe Constantin, spunându-i că are o soră şi un cumnat care lucrează acolo şi care-i vor rezolva problemele. 

Într-un târziu, i-a înmânat lui Constantin cheile apartamentului, dar nu i-a dat şi contractul. Acesta s-a mutat împreună cu soţia, au renovat şi erau foarte încântaţi de noul lor domiciliu. Fericirea a durat doar câteva luni, soţii primind o somaţie prin care erau înştiinţaţi că trebuie să evacueze apartamentul. Disperat, Constantin a apelat, încă o dată, la Ilincariu, i-a mai dat 2.500 euro, dar problema nu i-a fost rezolvată.

S-a temut de puşcărie şi a tărăgănat procesul cât a putut de mult

Realizând că fusese înşelat, cetăţeanul a făcut denunţ şi, pe 18 aprilie 2022, poliţiştii au organizat flagrantul. Rechizitoriul a ajuns în instanţă pe 9 iunie, Ilincariu a intuit că-l paşte o condamnare grea şi a încercat marea cu degetul. Astfel, la mijlocul lui august, a depus o contestaţie, susţinând că rechizitoriul nu a fost întocmit în „condiţiile prevăzute de lege pentru a constitui act de sesizare a instanţei de judecată”.

În acest sens, a mai adăugat faptul că, din moment ce infirmarea rechizitoriul se efectuează prin ordonanţă, prin analogie şi confirmarea rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior ar trebui să se facă prin ordonanţă.

Strategia n-a funcţionat dintr-un motiv cât se poate de simplu. Judecătorul de cameră preliminară nu verifică acuzaţia şi nici dacă sunt probe suficiente care să o susţină, acestea reprezentând prerogativa exclusivă a judecătorului de fond. Şi cum nu a fost identificat nici un motiv obiectiv care să releve nelegalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, s-a dispus începerea judecăţii cauzei.

Speriat de gândul că va înfunda puşcăria, inculpatul a tărăgănat procesul cât a putut de mult. Cerere de recuzare a completului, schimbare de avocat, cerere de amânare pentru a depune înscrisuri în circumstanţiere etc. În total, 12 termene de judecată. Răstimp în care Ilincariu s-a aflat în arest la domiciliu. Sentinţa a fost pronunţată marţi, 13 iunie a.c., interlopul a scăpat de corvoadă, primind doi ani şi şase luni, dar cu suspendarea executării pedepsei. Partea bună a verdictului, care, în ceea ce-l priveşte, conţine două inconveniente. I-a fost confiscată suma de 7.500 euro şi are de prestat 70 zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii. Trebuie să dea cu mătura într-o curte de spital. Unde preferă, la Recuperare sau la Pneumo. Claudiu CONSTANTIN