Joia Verde sau Paștile țigănești

 * în cultura romă, Joia Verde sau Paștile țigănești, reprezintă mai mult decât o simplă zi din calendar * este o zi vibrantă și profundă, plină de obiceiuri și credințe străvechi, un simbol al renașterii și comuniunii * obiceiul a plecat din satul sucevean Gulea, s-a împânzit în toată țara și a devenit o adevărată tradiție

Joia Verde, numită și „Joia rea” în folclorul românesc, este considerată o zi cu mare putere, ea aflându-se la mijlocul Săptămânii Luminate. Credințele populare o descriu ca fiind o zi nefastă și răzbunătoare dacă nu este respectată corespunzător. Se spune că această zi are un rol crucial în dezvoltarea recoltelor și în renașterea naturii, motiv pentru care, tradițional, nu se lucrează la câmp, nu se spală și nu se pleacă la drum, pentru a evita nenorocirile naturale precum grindina sau vijeliile.

Pe de altă parte, în comunitatea romilor, aceeași zi este prilej de mare sărbătoare. Începând cu un obicei stabilit în urmă cu peste 70 de ani de către grupul ursarilor, romii și-au creat propria versiune a sărbătorilor pascale.

Totul a plecat de la grupul ursarilor, din care se trag mulţi dintre lăutari. Dat fiind că la sărbătorile româneşti ei erau cei care dădeau tonul petrecerii, cântându-le mesenilor, şi-au inventat propria petrecere pascală, în joia din Săptămâna Luminată. La origini, sărbătoarea vine din satul Gulia, din județul Suceava, unde Sfatul Bătrânilor a încuviinţat-o. Deşi i se spune Joia Verde acestei zile şi în tradiţia românească, acest nume vine, după obiceiul rrom, de la poiana înverzită în care se ţine petrecerea pascală, cu bucate dintre cele mai alese, cu joc şi voie bună. Este un prilej de revedere a tuturor rudelor, din ţară şi din străinătate, prezente negreşit la marele eveniment.

Este o ocazie de a purta cele mai frumoase ținute, uneori înlocuind costumele tradiționale cu haine de firmă și rochii prețioase, reflectând astfel un amestec vibrant de tradiție și modernitate.

„Obiceiurile specifice acestei zile, precum furtul fetelor frumoase de către viitorii lor soți și ceremoniile de legare a cununiilor, încă se păstrează și sunt considerate esențiale pentru menținerea coeziunii comunitare și a tradițiilor. De asemenea, Joia Verde este văzută ca un timp propice pentru medierea conflictelor și pentru curățirea sufletului, rolurile vechi ale Sfatului Bătrânilor fiind în continuare respectate”, spun oficialii Partidei Romilor pe siteul lor.

Astfel, Joia Verde se transformă într-o simbioză unică între vechi și nou, între solemnitatea tradițiilor românești și exuberanța sărbătorilor rrome, creând un mozaic cultural care nu doar că respectă trecutul, dar îl și redefinește într-un context modern. Aceasta nu este doar o zi din an, ci o punte între generații, între trecut și viitor, un punct de întâlnire pentru sufletele care celebrează împreună continuitatea vieții și a culturii lor.

Joia Verde este considerată o zi cu mare putere. Credințele populare o descriu ca fiind o zi nefastă și răzbunătoare dacă nu este respectată corespunzător. Se spune că această zi are un rol crucial în dezvoltarea recoltelor și în renașterea naturii, motiv pentru care, tradițional, nu se lucrează la câmp, nu se spală și nu se pleacă la drum, pentru a evita nenorocirile naturale precum grindina sau vijeliile.

Muzică și culoare

Joia Verde, cu tot fastul său cultural și simbolic, nu este doar o sărbătoare, ci și o manifestare a identității. Această zi specială este înțesată de nuanțe și sensuri care transcend granițele unei simple celebrări, devenind o veritabilă afirmare a legăturii indisolubile dintre om și natură, între individual și comunitar.

În lumea romilor, această zi capătă o semnificație și mai profundă, prin contrastul său puternic cu percepțiile din folclorul românesc. Dacă în tradiția românească Joia Verde este marcată de o anumită prudență și de o evitare a activităților cotidiene pentru a nu atrage nenorocirile, în cultura romă, aceasta devine o ocazie de a spulbera această inerție, de a celebra viața și de a se reconecta cu familia și prietenii, indiferent de distanțele care îi separă. Este o zi în care timpul pare să se suspende, iar grijile cotidiene sunt puse pe pauză, cedând locul dansului, cântecului și bucuriei de a fi împreună.

Muzica joacă un rol important în sărbătorirea acestei zile. Melodiile tradiționale, adesea interpretate de lăutarii rromi, nu sunt doar un acompaniament, ci sunt elementul central care animă spiritul comunitar. Aceste melodii, unele vechi de secole, sunt transmise din generație în generație, fiecare interpretare adăugând un strat nou de semnificație și continuitate culturală. Muzica și dansul nu doar că distrează, dar funcționează și ca un liant social, consolidând legăturile și întărintând sentimentul de apartenență la comunitate.

Culorile vii ale îmbrăcămintei, râsetele copiilor care se joacă liber, bătrânii care povestesc întâmplări din tinerețea lor, toate acestea sunt imagini omniprezente în cadrul sărbătorii. Hrana, abundentă și diversă, reflectă bogăția gastronomică a culturii rrome. De la sarmale până la plăcinte și grătare, fiecare bucată servită este și o invitație la comuniune și la împărtășirea unui moment de sărbătoare.

Astfel, Joia Verde nu este doar despre a marca o dată în calendar, ci despre revitalizarea și celebrarea vieții în sine. Este o zi care ne învață despre importanța tradițiilor, despre valoarea comunității și despre puterea de a transforma o zi obișnuită într-un moment de neuitat. În fiecare an, romii demonstrează cum sărbătorile lor nu sunt doar o evadare din cotidian, ci o adevărată reafirmare a identității și a zestrei culturale pe care o păstrează vie.

Maura ANGHEL