La Iaşi, prostituatele de marginea trotuarului s-au cam pensionat anticipat

 Nu cu multă vreme în rmă, le întâlneai mai peste tot. Pe bulevardul Nicolae Iorga, în zona Gării Nicolina, era chiar hiperinflaţie. Nici Gara Iaşi nu se lăsa mai prejos, le vedeai mereu în bodegile din zonă. Gata oricând să te satisfacă pentru sume modeste. Cele din zona Campusului Tudor Vladimirescu acceptau şi plata în natură. O franzelă, un baton de salam şi un borcănel cu muştar erau mai mult decât suficient pentru câteva clipe de desfătare. În birturile de cartier, tranzacţiile se făceau şi în valută bahică. Vodcă, rachiu, coniac, dar se putea şi doar cu bere ori câteva şpriţuri. Poliţia Locală nu mai făcea faţă cu datul amenzilor. Zilnic, cu sutele. Foarte puţine erau şi plătite. Acum, peisajul e cu totul altul.

 

 Vremurile s-au schimbat, amorul plătit s-a mutat total în online. Practic, nu mai sunt prostituate care să stea, zi şi noapte, la colţ de stradă, în frig sau pe zăpuşeală. Ori la ieşirea din municipiu, în vânătoare de tirişti.

Nici în cârciumi nu prea le mai vezi, decât să stea cu orele în faţa unui pahar, aşteptând clienţi debusolaţi şi în prag de comă alcoolică, în marea lor majoritate nefiind în stare de nimic, nu mai bine în confortul unui apartament închiriat în regim hotelier? Evident că da.

O conexiune de internet, nişte conturi în site-urile de matrimoniale, ceva poze incitante şi clienţii apar imediat. Din belşug. Nu şi poliţiştii de la locală, care să le amendeze. La o adică, pot presta şi fără protecţia „peştilor”. Nu mai riscă nişte crize de gelozie din partea lor şi nici căpăcelile tradiţionale. Banii le rămân lor. Integral. Plătesc doar chiria, deodorantele, tampoanele, prezervativele şi hainele. Acestea din urmă, cumpărate la kilogram, din second hand.

Mai văd şi alte oraşe, alte peisaje, prostituţie itinerantă. Un trai şi-o viaţă. Riscuri, mai deloc. Preţuri, aproape ca-n Occident.

„Peştii” intră masiv în şomaj, dar nu primesc ajutor social

Doru a sărit binişor de 60 de ani, n-a muncit niciun minut la viaţa lui, cartea de muncă (dacă există aşa ceva cu numele lui scris pe ea, pe pagina întâi) e imaculată. S-a făcut proxenet încă de la sfârşitul anilor ’70. Ducea „la produs” eleve de liceu. Clientela, una râvnită de mulţi. Studenţii străini. Arabi, greci, negri, chiar şi israelieni. Cu asiaticii nu se complica, erau prea zgârciţi şi prea sărăntoci.

Avea mereu aproape o duzină de fete în portofoliu. Bani la greu, plus produse la mare căutare în acei ani. Ţigări, cafea, băutură fină, blugi etc. Stătea mereu în bar, o bierea. Nici fetele lui n-aveau de ce să se plângă. Unele chiar s-au măritat cu clienţii. La apus de carieră.

De prin 1995, Doru a trebuit să-ţi restructureze total afacerea. Nu din pricină că nu găsea tinere dispuse la prestaţii contra cost, erau din belşug. Studenţii străini dispăruseră. În locul lor, a apărut o nouă categorie, şoferii de TIR. În completare, călătorii exasperaţi de întârzierile trenurilor.

Pentru dame, schimbarea de paradigmă n-a fost tocmai reuşită. În locul căminelor studenţeşti ori a hotelurilor, doar unghere întunecoase de prin parcări, de pe sub poduri (ce înghesuială era sub cel din Tudor, unde se mai îngrămădeau şi aurolacii!) sau boscheţi.

Până înainte de pandemie, afacerea a mers cât de cât. Deşi sărăcit bine, Doru încă supravieţuia la un standard de viaţă rezonabil. Bine, se mai enerva şi le mai ologea pe fete. Una dintre ele, aflată la final de carieră, sărise binişor de 40 de ani, a fost aruncată peste balcon, de la etajul trei al apartamentului lui Doru.

Covidul i-a pus capac afacerii. Plus internetul. Fetele nu mai cad în plasa lui, acţionează pe cont propriu. Practic, a intrat în şomaj tehnic. Aşteaptă să împlinească vârsta de pensionare, acum nu primeşte niciun ajutor social, nu are nici după cea bea apă. Vechii amici îl ocolesc, nu care cumva să le ceară bani, o ţigară sau o bere. Şi cât de solicitat era cândva!

Nicio amendă, niciun proces într-un an întreg!

După cum se ştie prea bine, prostituţia e, în continuare, incriminată de legislaţia românească. Teoretic, pentru practicarea sexului pe bani, se dau amenzi, dar se poate deschide şi dosar penal.

E de legendă ce se petrecea la începutul mileniului. Poliţiştii nu mai pridideau cu scrierea de procese verbale, fiecare prostituată cât de cât reputată avea câte o amendotecă de invidiat. Bineînţeles, nu plăteau nimic, fiscul dădea din buze, nu putea să le execute chiloţii, poşetele ori pasta de dinţi. Iar alte bunuri, nu aveau. Şi nici venit oficial, cuantificabil, impozabil, pe care să se poată pune poprire.Au trecut şi vremurile astea, prestatoarele s-au reinventat.

Acum episoadele de amor contra cost se derulează prin cele pensiuni discrete, după preludii online, sunt greu de dovedit, cvasi-imposibil. Dovadă clară, în întregul an 2024, nicio a amendă şi niciun proces pe rol în judeţul Iaşi. Dar afacerea merge înainte. Marcel FLUERARU