La o zvârlitură de băţ de Cetatea Neamţ, poveştile lui Nică a lui Ştefan a Petrei prin viaţă în toate ungherele casei memoriale din Humuleşti

La o zvârlitură de băţ de Cetatea Neamţ, la poalele căreia încerca, în zadar, să vândă în iarmaroc pupăza care-i chinuia dimineţile, poveştile lui Nică a lui Ştefan a Petrei prin viaţă în toate ungherele casei memoriale din Humuleşti.

Calul Bălan pe care cei ce nu "prociteau" bine făceau cunoştinţă cu Sfântul Nicolai, Ceaslovul folosit pentru citit şi mai ales pentru prins muşte, stâlpul hornului unde "lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei" dar şi multe altele ne readuc în lumea amintirilor din copilăria lui Ion Creangă.

Un Creangă care, în mod normal, ar fi trebuit să se numească Ciubotariul, după tată, dar care a luat numele fratelui mamei, preot în Târgu Neamţ, pentru a intra mai uşor la "şcoala de popi".

Potrivit mărturiilor lăsate de autorul capodoperei "Amintiri din copilărie" şi a descrierilor din prima jumătate a secolului al XX-lea, casa avea o cămară din care se urca în pod, o tindă şi o cameră de locuit, aceasta din urmă fiind organizată după specificul interiorului caselor ţărăneşti din acea perioadă: sobă mare cu cuptor de dormit, culme pe care atârnau hainele de sărbătoare, ladă de zestre, laviţă pentru şezători, icoane vechi, ştergare la ferestre, iar în mijloc, uneltele de ţesut şi tors.

După donaţia din 1944 a Sofiei Grigoriu, nepoata de soră a junimistului, prin care casa în care a copilărit scriitorul humuleştean a intrat în proprietatea Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România, s-au făcut primele demersuri pentru amenajarea locuinţei ca muzeu.

Incepând din 1951, scopul acestei instituţii de cultură a fost şi va rămâne acela de a cultiva memoria renumitului scriitor.

Gestionarul Casei Memoriale Ion Creangă din Târgu Neamţ, Daniela Codruţa Crăciun, ne-a condus într-o poveste veche de aproape 200 de ani, atât cât are şi construcţia ridicată în anii 1830-1831 de bunicul patern al scriitorului, Petre Ciubotariul. Casă unde s-a născut şi a copilărit Nică a lui Ştefan a Petrei alături de şapte fraţi şi surori, precum şi părinţii scriitorului.

Ea a explicat şi de ce nu l-am chemat Ciubotariul, după tată.

"A luat numele de Creangă, după unchiul său - fratele mamei - care era preot la Târgu Neamţ, atunci când acesta s-a înscris la şcoala de catiheţi din Fălticeni, 'şcoala de popi' cum îi plăcea să spună în 'Amintiri din copilărie'. Accesul era mai facil, mai uşor dacă aveai numele cuiva din clerul bisericesc. Până la acel moment nu a apărut nicăieri în acte cu numele de Ciubotariul. Era doar Nică a lui Ştefan a Petrei, când era mic. Tatăl era Ştefan iar bunicul era Petre. Apare la Şcoala Domnească cu numele de Ioan Ştefănescu, după tatăl Ştefan. Aşa era în catalog. Odată cu înscrierea la Fălticeni, când avea 12-13 ani, apare cu numele de Ion Creangă", a declarat, Daniela Codruţa Crăciun.

De altfel, şi data naşterii scriitorului a fost dezbătută, la un moment dat.

"El, când era la seminar, în Iaşi, a venit acasă şi a întrebat mama, că mama ştie cel mai bine data naşterii. Ea i-a spus: tu eşti născut pe 1 martie 1837 iar biserica din Humuleşti s-a consemnat botezul cu numele de Ioan", a explicat muzeograful.

Cât priveşte capodopera "Amintiri din copilărie", ea se leagă de întâmplări petrecute aici, la Humuleşti, în satul cu "gospodari unul şi unul, cu flăcăi şi fete care ştiau a învârti roata dar şi hora satului". Humuleştiul cu Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul...

"Mărturia vremurilor de atunci a rămas doar căsuţa, este aceeaşi de aproape 200 ani. Structura nu s-a modificat, nu este nici mai mare, nici mai mică. Bârnele din lemn de brad sunt de la 1830 aşa cum le-a pus una peste alta bunicul scriitorului, Petre Ciubotariu. Modificările cele mai importante se referă la acoperişul iar la ultima renovare din 1975 s-a schimbat scândura de la pod, dar grinzile au rămas originale. S-a mai intervenit la ferestre care au fost mărite de urmaşi", a precizat gestionarul casei memoriale.

Cât priveşte personajele spumoase din "Amintiri din copilărie", ele au existat în realitate.

"În camera de locuit avem o serie de obiecte originale: lada de zestre a mamei scriitorului, Smaranda Creangă, venită din Pipirig. Ca fapt divers, numele de Creangă de fapt se scria cu K, strămoşii din partea mamei scriitorului veneau din Ardeal. Lada de zestre este o influenţă din zona Braşovului, fiind pictată manual. Din hainele de sărbătoare avem trei piese care au aparţinut familiei scriitorului, mă refer la părinţi. Avem şi măsuţa cu scăunele, cu trei picioare, la care se mânca. Ceaslovul care tronează pe masă este o donaţie de la Mănăstirea Vovidenia, este un Ceaslov vechi din 1817 care evocă exact cartea pe care se chinuiau copiii să înveţe la biserica din Humuleşti, printre care şi Nică, şi unde a avut de-a face şi cu Calul Bălan dar şi cu muştele pe ceaslov. Mai avem şi blidarul din colţ", a spus muzeograful nemţean.

De altfel, zecile de mii de vizitatori care vin, anual, la Casa Memorială Ion Creangă, sunt interesaţi în special de Ceaslov şi Calul Bălan.

Redeschisă anul trecut, după doi ani în care a fost în renovare, casa îi aşteaptă pe vizitatori şi cu o clădire adiacentă în care sunt expuse documente informative ale vremii.

Iar fiecare adult care trece pragul casei, reintră de fiecare dată în propriile amintiri din copilărie.

"Sincer, nu m-am gândit că voi ajunge să lucrez aici, la momentul când citeam romanul sau vedeam filmul. Dar mă bucur că sunt aici şi am emoţii când vine cineva şi ne răscolesc propriile amintiri din copilărie sau cele povestite de Nică", a mărturisit gestionarul Casei Memoriale Ion Creangă, Daniela Codruţa Crăciun.

Aşa că, dacă vreţi ca propriile amintiri de copilărie să vă răscolească, să râdeţi aducându-vă aminte de păţaniile şi boacănele pe care le-aţi făcut, treceţi cu încredere pragul Casei Memoriale Ion Creangă din Târgu Neamţ şi veţi simţi că faceţi parte din aceeaşi poveste de viaţă cu a lui Nică a lui Ştefan a Petrei.

Material de Bogdan Antonescu stiripesurse.ro