Magia din spatele blocului. Între horoscop și ritualuri cu sare

 * în Iașul de azi, spiritualitatea urbană capătă forme neașteptate: de la ghizi angelici și tarot pe TikTok, până la bătrâne care leagă farmece în scara blocului * o incursiune în sincretismul religios modern, unde credința ortodoxă conviețuiește cu astrologia, energiile și ezoterismul de cartier

La colțul unui bloc vechi din Dacia, o femeie între două vârste își așteaptă clienta. Poartă un hanorac cu glugă și ține în mână o iconiță. Vorbește încet, dar apăsat. „E prinsă în ceva. A fost descântată. Îi fac o curățare cu sare și lumânări”. În Iașul de azi, spiritualitatea nu mai e doar în biserici. A ieșit pe internet, pe scările blocurilor, prin cafenele obscure și grupuri private de WhatsApp. Trăim într-un oraș unde horoscopul și Sfântul Anton coexistă, iar tinerii caută „vibrații înalte” între două ședințe de terapie și un reading de tarot pe Zoom.

Fenomenul are un nume: sincretism religios urban. Practic, o amestecare de vechi și nou, de credințe ortodoxe, superstiții bătrânești și tendințe ezoterice venite din Occident. Nu e vorba doar de hipsteri cu cristale la gât, ci și de pensionare care nu încep ziua fără să-și citească zodia și „ce spun sfinții  azi pe Facebook”.

„Eu am și duhovnic, dar și ghid spiritual. Duhovnicul mă spovedește, ghidul îmi arată lecția karmică”, povestește Ilinca, 34 de ani, consultantă într-o corporație din Copou. Crede în Dumnezeu, dar și în vieți anterioare. Se roagă la sfinți, dar își curăță aura cu palo santo adus din Bali. Pe TikTok, Instagram și Telegram, explozia de „citiri intuitive” și „mesaje de la Arhanghelul Mihail” face zeci de mii de vizualizări. Publicul e educat, urban, dar profund nesigur: caută răspunsuri într-o lume grăbită și derutantă.

Blocul, templu de ocazie

În spatele blocurilor, femei trecute de 60 de ani leagă cununii, ard tămâie pentru „desfacerea răului” și „dezlegări de ghinion”. Nu cer bani, doar „ce dă omul din suflet”. Au fost acolo dintotdeauna, dar în lipsa unei Biserici implicate și adaptate, au început să fie căutate din nou – inclusiv de tineri. „Nu mai e ca pe vremuri, cu nașii și preotul satului. Acum fiecare își face credința pe bucăți”, spun sociologii. „Avem o ortodoxie de duminică dimineața și un ezoterism de marți seara, între două sesiuni de yoga.”

Ca multe orașe, și Iașul are loc pentru coaching spiritual cu „activări de ADN divin”. E și rugăciune în genunchi, și „deschiderea chakrelor” în camera de la cămin.
Aici, credința nu mai e albă sau neagră. E un mozaic viu, adaptat ritmului de viață, anxietăților contemporane și nevoii de sens. Și chiar dacă, uneori, pare absurd să te rogi și la Dumnezeu, și la Univers în aceeași zi, pentru mulți ieșeni, exact asta înseamnă credința în 2025: un ritual personal, sincretic și profund urban.

Tania DAMIAN