Maraton de transplanturi renale, la Spitalul „Parhon”

Transplanturile, efectuate la intervale scurte de timp de către medicii de la Spitalul „Dr.C.I.Parhon”, scot în evidenţă dăruirea, devotamentul şi implicarea personalului medical, deficienţele sistemului sanitar, dar şi necesitatea unei autostrăzi care să lege estul de vestul ţării. Toate acestea pentru că timpul este principalul duşman atunci când vorbim de viaţa unor persoane aflate în stare critică, de dorinţa de a salva vieţi. 

Pe parcursul a patru zile medicii de la Spitalul „Parhon” au efectuat patru transplanturi renale. Două dintre ele la interval de o oră. Singura intervenţie programată este cea a unui ieşean de 37 ani, căruia mama a decis să îi doneze un rinichi.

Bărbatul se afla în evidenţele medicilor de la „Parhon” pentru că suferea de nefropatie IgA. Afecţiunea, cunoscută şi sub numele de boala Berger, este o boală renală inflamatorie caracterizată prin depozite de imunoglobulină A (IgA) în glomerulii rinichilor. Maladia poate duce la boala renală în stadiu terminal. „În decurs de patru zile au fost făcute patru intervenţii de transplant renal, inclusiv toată logistica privind analizele de compatibilitate. Aveam programat transplantul unui rinichi de la mamă la fiu, apoi am primit telefon de la coordonatorul Centrului Naţional de Transplant care ne anunţa că primim unul din cei doi rinichi recoltaţi la Oradea. Când să ne tragem puţin sufletul, am mai primit un telefon. De data aceasta de la Timişoara, ambii rinichi fiind repartizaţi la Iaşi. Pentru fiecare intervenţie chemăm minim 5-6 pacienţi candidaţi, care sunt investigaţi complet. Ne-am descurcat cu bine. Intervenţiile au decurs ireproşabil”, a spus profesorul Adrian Covic.

Alte trei transplanturi renale au fost făcute cu ajutorul rinichilor aduşi de la Timişoara şi Oradea, de la donatori aflaţi în moarte cerebrală. Din lista de circa 400 de persoane, în urma analizelor şi investigaţiilor medicale de compatibilitate au fost selectaţi un băcăuan în vârstă de 26 de ani, o femeie de 59 de ani, din judeţul Vrancea, şi o femeie în vârstă de 56 de ani din Bacău.

În 2010, Daniela Jugaru, o profesoară de matematică în judeţul Bacău, a aflat întâmplător că are o afecţiune renală. "Am fost să îmi fac nişte analize generale pe care le fac de obicei anual. În ianuarie 2023 m-am înscris pe listele de aşteptare a unui donator. Între timp s-a agravat boala. Primele trei încercări de a face transplant au eşuat, a patra oară a fost cu noroc. La fiecare telefon mi-a sărit inima din piept de bucurie. De atunci stau cu bagajul făcut şi am sperat să fiu compatibilă. Ştiam că dacă este scris să mă fac bine, aşa o să fie. Dacă nu aş fi făcut transplantul n-aş mai fi putut să predau, ar fi trebuit să renunţ la catedră. Mulţumesc din suflet familiei care a decis să facă acest gest nobil care mi-a salvat viaţa. Sper ca din septembrie să mă întorc la copii, la catedră şi să înfrunt cu bine toate noutăţile şi schimbările care vor fi anul acesta în Educaţie”, a spus Daniela Jugaru.

În 2016, la Institutul Regional de Oncologie a trebuit să facă o intervenţie chirurgicală în urma căreia a rămas fără uter şi ovare. Investigaţiile făcute cu ajutorul aparaturii RMN au arătat însă că nu a scăpat de chinuri. Acum, la 59 de ani, viaţa Tatianei a luat o altă turnură. „La RMN mi-a ieşit că am probleme şi cu rinichii. Mi-au explicat doctorii despre ce e vorba. În 2019 am început dializa. Am făcut o serie de teste la Nefrologie, la Focşani am început dializa. Veneam de trei ori pe săptămână. Am mai fost chemată de trei-patru ori pentru transplant. Nu am fost compatibilă. Vineri am fost chemată din nou pentru transplant. Acum sunt bine. Am sperat mereu că o să fie bine şi o să fac acest transplant. Mii de mulţumiri familiei care a reuşit să treacă peste propria durere şi să salveze vieţi. Nu sunt cuvinte să mulţumesc. Ştiu că nu se poate, dar aş fi vrut să mulţumesc faţă în faţă acestor oameni cu suflet mare”, a spus Tatiana Victoria Buită.  

Toţi pacienţii au beneficiat de toată atenţia medicilor. „Fiecare caz a avut gradul său de dificultate. Intervenţiile nu au depăşit 4-4,5 ore. Se recuperează în Centrul de Transplant. Unul dintre pacienţi chiar va fi externat în cursul acestei zile”, a spus Adelina Miron.

Medicii spun că în secolul XXI ar trebui să avem posibilitatea ca organele prelevate de la pacienţii aflaţi în moarte cerebrală să fie transportate rapid, cu ajutorul unui avion atunci când condiţiile meteo sunt nefavorabile.

„De la Timişoara rinichii au fost aduşi cu avionul. De la Oradea nu s-a putut pe calea aerului din cauza vremii nefavorabile. Vă amintiţi, a fost o furtună foarte mare. Deşi echipele aeromedicale erau pregătite, piloţii au mai zburat pe vreme nefavorabilă, dar atunci a fost imposibil să plece elicopterul. Ambulanţa care a transportat rinichiul a făcut mai bine de 9 ore pe traseul Oradea – Iaşi”, a spus profesorul Adrian Covic.

Timpul ar fi putut fi mult mai scurt dacă ar fi existat un drum rapid sau o autostradă, recunoaşte profesorul Covic. „Este inadmisibil ca în 2025 să se întâmple acest lucru. De aceea şi Agenţia Naţională de Transplant are politica de a repartiza organele prelevate la nivel regional. Dar asta nu înseamnă că suntem o ţară modernă, că suntem unitari. Ca şi dumneavoastră, ca cetăţean al Iaşiului, fără să fac politică, vă spun că ne doare lipsa unei autostrăzi pe care să circulăm rapid inclusiv pentru problemele medicale”, a precizat profesorul Adrian Covic.

Nu doar de autostradă, ci şi de aparatură medicală este nevoie. Mai precis un aparat medical în valoare de circa 20.000 de euro, care să poată „resuscita” rinichii prelevaţi pe timpul transporturilor. Iaşul este singurul centru medical care nu are o astfel de aparatură. „Şi centrul din Iaşi ar trebui dotat de Ministerul Sănătăţii cu un aparat care, să spunem pe înţelesul tuturor, poate resuscita aceşti rinichi, în sensul că după o ischemie prelungită la rece, în timpul transportului un astfel de aparat ne ajută să ne dăm seama dacă rinichiul este viabil şi poate fi recuperat. Ştim să folosim acest aparat care seamănă, ca principii de funcţionare, cu un aparat de dializă. Echipele noastre au făcut pregătire pe astfel de aparat. Aşteptăm ca dotarea să fie consistentă şi coerentă şi în centrul nostru”, a adăugat prof.univ.dr Adrian Covic.

Laura RADU