Milenialii din Iași, prizonieri în apartamente cu vedere la bulevard. Confort de vitrină, datorii la bancă pe viață

 * promisiunea unei vieți urbane moderne s-a transformat pentru mii de tineri ieșeni într-o povară financiară sufocantă * apartamentele noi, cu fațade de sticlă și acces rapid la cafenele, vin la pachet cu credite pe trei decenii, presiune constantă și o libertate amputată de bancă

 

În Iașul ultimului deceniu, peisajul urban s-a schimbat dramatic. Zeci de ansambluri rezidențiale au răsărit pe bulevardele centrale și la periferie, promițând o viață „premium” generației Millennials. Cupluri tinere, angajați în IT, medici rezidenți sau tineri corporatiști au fost atrași de iluzia stabilității și a confortului urban: apartamente luminoase, parcări subterane, acces la mall și la cafenele de tip „third wave”.

 

Dar ceea ce părea o victorie a independenței s-a transformat, pentru mulți, într-o nouă formă de captivitate. Cheia primită la predarea apartamentului vine la pachet cu un contract bancar întins pe 25–30 de ani, semnat de cele mai multe ori la limita suportabilității. Rata lunară devine reperul central al vieții, iar orice fluctuație de dobândă sau mică criză economică se resimte ca o lovitură direct în siguranța personală.

Un exemplu concret: un apartament de două camere, într-o zonă considerată „bună” din Iași, a ajuns să depășească 110.000 de euro. Pentru un tânăr cu un salariu mediu, rata se apropie periculos de mult de jumătate din venituri. Asta înseamnă că o simplă întârziere la locul de muncă, o boală sau o schimbare de carieră se transformă într-o amenințare la adresa întregului echilibru financiar.

 

Prețuri occidentale pentru condiții balcanice

 

Generația Millennials din Iași trăiește astfel într-un paradox dureros. Pe de o parte, se laudă cu apartamente „la bulevard”, cu interioare scandinave și balcon cu vedere frumoasă. Pe de altă parte, libertatea personală este amputată de povara creditului. Vacanțele se reduc la city break-uri rare și calculate cu atenție, investițiile în educație personală sau în hobby-uri sunt amânate, iar deciziile majore – de la întemeierea unei familii până la schimbarea jobului – se iau cu gândul la rata lunară.

În multe cazuri, apartamentele cumpărate nu sunt nici pe departe atât de „premium” cum le descriu dezvoltatorii. Infrastructura din jur rămâne precară, școlile sunt aglomerate, locurile de parcare insuficiente, iar spațiile verzi dispar sub noile șantiere. Practic, tinerii plătesc prețuri occidentale pentru condiții balcanice. Iar atunci când se uită la extrasul de cont, realizează că vor trăi ani buni sub dictatura scadenței.

„Am reușit să cumpăr un apartament”, spun mulți tineri profesioniști din Iași. Dar în șoaptă adaugă: „Trăiesc pentru a plăti”. Este sentimentul unei generații care a muncit pentru a-și construi o identitate stabilă, dar a căzut într-o capcană sofisticată: libertatea pe credit.

Dezvoltatorii imobiliari au speculat perfect anxietatea acestei generații, aceea de a nu rămâne „în urmă”. Dacă nu cumperi acum, mâine va fi mai scump. Dacă nu intri acum în joc, vei rămâne chiriaș pe viață. Sub presiunea acestui discurs, mulți au acceptat condiții împovărătoare, convinși că fac „pasul cel mare”.

Realitatea de azi arată altfel: Iașiul a devenit un oraș în care apartamentele moderne sunt vitrine ale succesului, dar și simboluri ale sclaviei financiare. Tinerii au intrat într-o competiție tăcută pentru statut și confort, plătind însă prețul suprem: libertatea de a-și trăi viața după propriile reguli.

Concluzia e amară: milenialii ieșeni au ajuns proprietari, dar nu mai sunt liberi. Cheia pe care o țin în mână deschide o ușă frumoasă, dar în spatele ei începe o lungă închisoare a ratelor. Adevărata întrebare rămâne dacă acea ușă duce spre un „acasă” autentic sau doar spre o vitrină urbană plătită în avans pe trei decenii.

Dan DIMA