Muncitor necalificat, curier și paznic – „cariera” pe care o oferă România

* în Moldova, tinerii educați sunt condamnați la două opțiuni: navetă, exod profesional sau reconversie forțată * peste 36.000 de locuri de muncă vacante în România, dar puține șanse reale pentru estul țării * pentru persoanele cu studii superioare, doar 2.215 locuri de muncă sunt disponibile – adică 6% din total * restul sunt joburi prost plătite, sezoniere sau greu de susținut pe termen lung

Piața muncii din România continuă să fie dominată de cererea pentru forță de muncă slab calificată. Potrivit datelor publicate miercuri de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), la nivel național sunt disponibile 36.038 de locuri de muncă, dintre care doar puțin peste 2.200 se adresează persoanelor cu studii superioare.

Primele poziții? Agent de securitate, conducător auto, muncitor la demolări sau curier – posturi care reflectă un model economic bazat încă pe muncă ieftină și slab calificată.

Pentru persoanele cu studii superioare, doar 2.215 locuri de muncă sunt disponibile – adică 6% din total. Restul sunt joburi prost plătite, sezoniere sau greu de susținut pe termen lung. Iar în orașele mici și medii, oferta e și mai departe de realitatea profesională a celor care termină universități sau școli de meserii.

 

În spatele acestor cifre rotunde se ascund adevăruri mai puțin convenabile, mai ales pentru estul țării și orașe ca Iașul, Botoșaniul sau Vasluiul, unde oferta reală este modestă, salariile mici, iar oportunitățile pentru tinerii calificați sau absolvenți sunt aproape inexistente.

 

Pe hârtie, există 251 de locuri de muncă și în străinătate – prin rețeaua EURES. Dar analiza rapidă arată un adevăr cinic: și acolo, românii sunt căutați mai ales ca șoferi, măcelari, muncitori în piscicultură sau la demolări. Doar câteva poziții – în IT, medicină sau inginerie – intră în zona de joburi bine plătite și calificate, dar sunt atât de puține încât par mai degrabă excepții tolerabile într-o statistică dezechilibrată.

Agențiile de ocupare a forței de muncă au devenit furnizori de liste optimiste, care rareori reflectă disponibilul real din teritoriu. În teren, oamenii se confruntă cu lipsa de transparență a angajatorilor, cu salarii care pornesc de la minimum pe economie și cu slaba corelare între cererea și oferta de competențe.

În Iași, de exemplu, mii de absolvenți ies anual de pe băncile universităților, dar locurile de muncă oferite sunt, în multe cazuri, sub nivelul calificărilor lor. Cei care au norocul să prindă un post în corporații se confruntă cu burnout-ul și suprasolicitarea, în timp ce tinerii din județele învecinate nu au nici măcar această șansă.

Piața muncii din România suferă de o problemă sistemică: se dezvoltă haotic, pe orizontală, nu pe verticală. Locurile de muncă noi se creează în sectoare cu productivitate scăzută, în timp ce industriile de valoare adăugată mare se dezvoltă timid sau aleg alte țări din regiune.

Până atunci, tinerii calificați pleacă, muncitorii necalificați circulă între o firmă de pază și alta, iar optimismul de presă al ANOFM nu ține loc nici de salariu decent, nici de siguranță profesională. Daniel BACIU