O zi în câmpul de lavandă. Unde fug ieșenii când vor liniște adevărată

 * pe timp de vară, lanurile de lavandă din județul Iași se transformă în oaze de odihnă * câmpurile de lavandă de laTodirești, Pașcani sau Movileni nu sunt doar fundaluri pentru poze, ci spații de tihnă, aer curat și refacere interioară * aici, odihna devine un gest firesc.

Dincolo de oraș, la câțiva kilometri de agitația urbană, lavanda înflorește liniștit, ca și cum nu ar ști cât de multă nevoie avem de ea. Iar tot mai mulți oameni o caută. Nu pentru un selfie, ci pentru o pauză. Pentru un oftat prelung. Pentru o liniște pe care n-au mai trăit-o de mult.

Tot mai mulți ieșeni aleg să petreacă o zi în lanurile de lavandă din apropierea orașului. Cei mai cunoscuți dintre acești „refugii violet” sunt Lavanda Todirești, Lavanda Pașcani și Lavanda Movileni. Deși diferite între ele ca peisaj, toate trei oferă același lucru: un spațiu în care timpul nu te grăbește, iar liniștea nu e apăsătoare, ci blândă și vindecătoare.

La Todirești, invitația e simplă: „Ia-ți și tu prietenii și vino la o zi de relaxare în grădina noastră de lavandă”. Și nu e doar marketing. Odată ajuns, ești întâmpinat de rânduri ordonate de lavandă, de copii care aleargă printre ele, de părinți cu pălării largi, de pături întinse pe iarbă și de cărți citite în șoaptă. Atmosfera e caldă, prietenoasă, cu o notă de comunitate care se leagă natural.

La Pașcani, lanul e mai ascuns, dar tocmai de aceea pare mai intim. Locul aduce cu o curte mare de la țară, unde nu te simți musafir, ci invitat. Tinerii vin să se deconecteze, iar familiile se bucură de o zi fără telefoane. Mirosul lavandei e constant, dar niciodată obositor. Doar învăluitor.

La Movileni, câmpul e deschis, larg, cu un orizont generos. Aici vin adesea cei care vor să se plimbe în tăcere. Să asculte. Să respire. Pământul e cald, vântul adie printre rânduri, iar cerul pare mai aproape. Uneori, cineva aduce o chitară. Alteori, cineva aduce o tăcere bună, din aceea care ține loc de toate vorbele. Intrarea este 15 lei/persoană, iar buchețelul de flori costă 10 lei. 

Toate aceste locuri par desprinse dintr-un calendar cu pagini groase, dintr-o vară fără notificări și deadline-uri. Oamenii nu vin aici să consume ceva. Vin să lase jos. Grijile. Zgomotul. Graba. Și pleacă altfel. Mai limpezi. Mai prezenți.

Într-o lume în care odihna a devenit un lux și liniștea o marfă rară, lanurile de lavandă din jurul Iașului rămân printre puținele locuri unde nu trebuie să demonstrezi nimic. Doar să stai. Să simți. Să fii. 

Maura ANGHEL