Orașul care lucrează la distanță. Cum a schimbat munca de acasă cartierele-dormitor din Iași?

 * munca remote a devenit normă pentru mii de ieșeni, dar puțini analizează impactul real al acestui fenomen asupra vieții * de la izolare socială și spații urbane sufocate până la apariția unei noi economii de proximitate, Iașul se rescrie în liniște, din spatele laptopurilor

Iașul nu mai este orașul navetiștilor de dimineață și al autobuzelor pline spre Palas, Copou sau Bucium. Pandemia a accelerat un fenomen deja prezent, dar difuz: lucrul de acasă. În 2025, cartierele-dormitor ale Iașului – Nicolina, Tătărași, Alexandru – nu mai sunt doar spații de tranzit între muncă și somn. Sunt epicentre tăcute ale unei transformări urbane lente, dar profunde.

Din sufragerie, în izolare
Pe hârtie, munca remote pare ideală: fără trafic, fără șefi în biroul de alături, cu mai mult timp pentru familie. În realitate, apartamentele de bloc construite în anii ’70-’80 nu au fost gândite pentru telemuncă. Balcoane transformate în birouri improvizate, bucătării devenite call center-uri personale – tot mai mulți locuitori se plâng de stres, izolare și lipsa granițelor clare între viața personală și cea profesională.

Psihologii din Iași vorbesc despre un val tăcut de anxietate urbană. „Omul nu este făcut să stea izolat între patru pereți, chiar dacă are conexiune bună la internet. Ce pierdem acum este conexiunea umană, spontaneitatea, interacțiunile mărunte care făceau diferența între o zi grea și una suportabilă”, spune psihoterapeutul Letiția Popa.

Cartierul care devine birou, o nouă economie de proximitate
În același timp, munca de acasă a dus la apariția unui nou tip de economie urbană. Cafenele mici, cofetării artizanale, spații de coworking de bloc – toate au început să răsară prin zone care, până de curând, trăiau doar dimineața și seara. În Nicolina, o fostă frizerie e acum un birou partajat cu abonament lunar. În Tătărași, două cofetării servesc acum mai multă cafea la pachet decât prăjituri... Supermarketurile de cartier își prelungesc programul, iar magazinele second-hand vând, printre haine, și scaune de birou sau lămpi pentru Zoom. Mica economie locală a fost resuscitată de cei care, rămași acasă, își caută repere stabile în imediata apropiere.

Fiecare în bula lui
Dar această „nouă viață urbană” vine cu o tăcere grea. Oamenii nu se mai văd, nu mai schimbă vorbe la lift, nu mai împart nemulțumiri în stațiile de autobuz sau tramvai. Blocurile din Alexandru sunt mai tăcute ca oricând. La orele prânzului, în loc de vacarmul orașului, se aud doar click-uri de tastatură și zgomotul televizoarelor pornite pe fundal.

Sociologii atrag atenția că lipsa interacțiunii fizice produce o formă de segregare socială invizibilă. „Ne-am întors la ‘bula personală’, dar nu în sensul pozitiv. Acum fiecare stă în bula lui digitală și emoțională, fără puncte reale de întâlnire în comunitate. Cartierul nu mai are viață socială, ci doar prezență fizică”, notează Alexandru Simion, sociolog.

Ce urmează pentru orașul care nu mai iese din casă?
Municipalitatea vorbește despre regenerare urbană, dar nu atinge subiectul muncii remote ca fenomen de modelare a orașului. Lipsesc parcuri adaptate, spații publice care să încurajeze lucrul în aer liber, infrastructură digitală dedicată lucrătorilor independenți. Totul se lasă în grija apartamentelor și a cablurilor trase prin uși întredeschise. Work-from-home a remodelat Iașul fără plan urbanistic, fără strategie, fără o reflecție reală asupra efectelor sociale. În loc de oraș al inovației, avem o metropolă digitalizată la întâmplare, în care cartierele-dormitor adăpostesc tot mai mulți oameni singuri, conectați la rețea, dar deconectați de la oraș.

Maura ANGHEL