Peste 9.000 de procese inutile, la Iași, în acest an

 Toată lumea se văicăreşte, de ani de zile, de lentoarea justiţiei române, de intervalele mult prea mari între termenele de judecată, de superficialitate soluţiilor, unele dintre ele de-a dreptul injuste. De partea cealaltă, magistraţii se plâng de volumul imens de muncă, de faptul că sunt sufocaţi de numărul exagerat de mare al dosarelor pe rol, multe dintre cauze neavând nicio noimă. Statistica arată că adevărul nu-i deloc la mijloc, purtătorii de robă chiar au dreptate.

 De la începutul anului şi până în clipa de faţă, cele şapte instanţe ale judeţului Iaşi au dat verdictul în 9.150 procese „degeaba”. Cauze ajunse pe rol doar ca să fie acolo. E vorba de soluţii de netrimitere în judecată, renunţare la aplicarea pedepsei, încetarea procesului penal, anulare, perimare şi alte tipuri de soluţii.

Nu fac parte din acest inventar celebrele contestaţii la executare, cele împotriva judecătorului delegat ori cele în anulare. Şi astea sunt de ordinul miilor, în Penitenciarul Iaşi se află cazaţi câţiva mari specialişti în domeniu, am povestit despre ei, probabil vom reveni.

Acum luăm în discuţie acele dosare fără nicio noimă, deschise doar pentru a fi închise, consecinţe practic zero. Pe civil, „ordinele de protecţie” sunt lider detaşat. Aproape jumătate din cele 1.787 dosare aflate pe rol în acest an s-au soluţionat cu respingere ori cu luare de act de renunţare la judecată. Adică, fie că plângerile reclamanţilor au fost compuneri libere, fără nicio legătură cu realitatea, fie că părţile s-au împăcat înainte de judecata pe fond. Adică, în mai puţin de trei zile. Că astfel de speţe se judecă la urgenţă, într-un singur termen. Timp pierdut, bani irosiţi.

Dacă nu-i convine, să-şi ia tencuiala de pe faţadă

Tot pe civil, de reţinut că, de la începutul anului, s-au pronunţat soluţii în 7.361 dosare având ca obiect „pretenţii”. În marea lor majoritate, reclamaţiile îşi au logica lor, e vorba de datorii neachitate sau contracte neonorate. Pe acestea nu le-am inclus în categoria „degeaba”.

Sunt însă, din păcate, câteva zeci de speţe ce ar fi fost mult mai uşor de soluţionat la Socola. Cum e cazul unui ieşean care a cerut judecătorilor să-l oblige pe fostul socru la plata a 12.000 lei, suma reprezentând contravaloarea renovării casei acestuia din urmă. În motivare, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu fiica pârâtului în 2008, iar după o perioadă au plecat în Italia, timp în care s-a născut şi fiica lor, pentru ca, în anul 2017 să se întoarcă în ţară. „Conform susţinerilor reclamantului, socrul său, ştiind că este un bun meseriaş, l-a rugat să-l ajute cu o serie de îmbunătăţiri la casă, ce erau urgente şi, pentru că nu l-a putut refuza, având şi nişte bani agonisiţi în Italia, a acceptat, cu precizarea că, în vara lui 2017, dar, mai ales în 2018, a achiziţionat materiale de construcţie de aproximativ 2.500 euro, din care poate dovedi doar suma de 8.425,22 lei şi a prestat munci, estimând manopera la valoarea totală de 5.520,00 lei. După cum a arătat reclamantul, a participat şi pârâtul la munca fizică, astfel că îmbogăţirea fără justă cauză s-a produs doar în proporţie de 50%, cu precizarea că, în anul 2019, i-a cerut socrului să-i restituie sumele investite în casa lui, dar acesta l-a refuzat, spunându-i că oricum va veni nepoata în vacanţă şi aşa se vor compensa, iar dacă nu-i convine să-şi ia tencuiala de pe faţadă”. Evident, solicitarea i-a fost respinsă. Reclamantul nu s-a lăsat şi a făcut apel. Cu acelaşi rezultat.

În fine, la civil, mai trebuie consemnate cele 826 dosare în care reclamanţii au renunţat la judecată.

Nu prescripţia. Lipsa interesului public scapă cei mai mulţi infractori

S-a făcut mare caz, în ultima perioadă, cu noile reglementări în ce priveşte prescripţia faptelor penale. Că, din această cauză, scapă netraşi la răspundere mulţi infractori. Statistica arată cu totul altceva. De la începutul anului, magistraţii ieşeni au dispus încetarea procesului penal împotriva a 81 inculpaţi. Aceştia fuseseră trimişi în judecată pentru lovire sau alte violenţe, furt, vătămare corporală din culpă, înşelăciune, ameninţare, violare de domiciliu, însuşirea bunului găsit, abuz de încredere, violenţă în familie, infracţiuni la regimul vamal, abandonul de familie, distrugere sau tulburarea liniştii şi ordinii publice. Acuzaţiile sună spectaculos, dar aceşti inculpaţi au scăpat de condamnare.

În 12 cazuri, făptaşii s-au împăcat cu victimele, acestea din urmă şi-au retras plângerile şi aşa au încetat procesele penale. În alte trei dosare, inculpaţii au sucombat în timpul cercetării judecătoreşti şi, trecuţi în nefiinţă, nu mai pot fi traşi la răspundere.

Extrem  de îngrijorător e însă restul de 66 infracţiuni dovedite, dar cu autori ce au scăpat de pedeapsă. Fie Parchetul e emis o ordonanţă de renunţare la urmărirea penală şi a solicitat Judecătoriei confirmarea soluţiei, argumentând demersurile prin aceea că nu există interes public în desluşirea cazului, fie judecătorul de cameră preliminară a constatat că „soluţia de renunţare la urmărire penală motivat de inexistenţa unui interes public în urmărirea faptei este legală şi temeinică, mai ales că există o disproporţie vădită între cheltuielile pe care le-ar implica desfăşurarea procesului penal şi prejudiciul produs”. De-a dreptul cinică e formularea „împrejurarea epuizării cercetărilor”.

Concluzia e simplă: dacă furi cu măsură sau baţi mai cu milă, scapi nepedepsit. Doar anul acesta, 66 ieşeni au procedat aşa. Marcel FLUERARU