Primii „decreței” ies la pensie. Generația crescută pentru sacrificiu se lovește de noi incertitudini

 * sunt primii copii ai politicii demografice forțate din anii ’70 * au muncit în fabrici, au traversat tranziția postcomunistă și au crescut copii cu valorile unei lumi care nu mai există * astăzi, când ar trebui să se bucure de pensie, „decrețeii” descoperă că sistemul îi împinge din nou într-o zonă de nesiguranță

Începând cu august 2025, primii români născuți după Decretul 770/1966 – cunoscuți drept „decreței” – vor putea ieși la pensie anticipat, în special femeile cu stagii complete de cotizare. În teorie, ar trebui să urmeze o perioadă de liniște. În realitate, incertitudinile legate de sistemul public de pensii, modificările legislative și inflația cresc neliniștea într-o generație care a muncit toată viața pentru stabilitate. „Nu vreau să ies la pensie. Simt că intru într-o altă etapă de nesiguranță. Pensia nu îmi va ajunge, iar sistemul se schimbă de la o lună la alta. Nu ne mai putem baza pe nimic”, spune Elena M., 58 de ani, fost inginer textilist la o firmă din Iași.

O generație crescută pentru sacrificiu

Decrețeii sunt cei născuți în urma politicii de creștere a natalității impuse de regimul Ceaușescu. Interzicerea avorturilor în 1966 a dus la o explozie demografică, fără o infrastructură adecvată care să susțină valul de copii. Au crescut cu cheia de gât, în grădinițe supraaglomerate și școli în trei schimburi.

„Ni se cerea să fim perfecți – la școală, la muncă, în familie. Când a venit Revoluția, tot ce învățasem nu mai avea valoare. A trebuit să începem de la zero”, povestește Viorel T., 59 de ani, fost lăcătuș mecanic la Țesătura, actualmente taximetrist.

Tranziția: de la siguranța locului de muncă la șomajul în masă

Anii ’90 au reprezentat un șoc pentru această generație. Odată cu închiderea marilor uzine din Iași și din țară, mii de oameni au intrat în șomaj. Pentru prima dată, cuvântul „disponibilizare” a devenit realitate cotidiană. „Am fost concediat de la Fortus în 1997. Nu știam ce înseamnă CV. A trebuit să învăț rapid, să vând în piață, să muncesc cu ziua. A fost umilitor, dar nu aveam de ales”, spune Marian P., 64 de ani.

Recalificări, joburi temporare, adaptare continuă

Lipsiți de sprijin real, mulți decreței s-au reprofilat de mai multe ori pe parcursul vieții. Unii au emigrat, alții au acceptat orice job disponibil – de la agenți de vânzări la paznici sau curieri.

„Am făcut două recalificări. Ba în turism, ba în IT. Niciuna nu m-a ajutat prea mult. Era prea târziu să mă reinventez complet așa că am deschis un PFA pe servicii diverse”, afirmă Anca L., fostă ingineră.

Copiii crescuți cu valorile unei lumi dispărute

Mulți dintre acești oameni și-au crescut copiii cu valorile muncii oneste, ale răbdării și ale loialității față de angajator – valori care nu mai funcționează într-o economie flexibilă, digitalizată, unde adaptabilitatea rapidă contează mai mult decât stabilitatea. „Am crescut fiul spunându-i să fie serios și să țină de serviciu. El mi-a zis: Mamă, noi schimbăm joburile la 2 ani, nu mai e ca pe vremea voastră’. Cred că nici acum nu m-am obișnuit cu asta”, mărturisește cu regret o pensionară din Pașcani.

Pensia – un nou început sau o nouă dezamăgire?

Pentru mulți dintre decreței, pensia nu este începutul unei perioade de liniște, ci o nouă etapă în care trebuie să caute surse suplimentare de venit. Schimbările legislative recente, în special Legea pensiilor nr. 360/2023, generează confuzie și temeri. „Ne-au spus că vom avea o pensie decentă. Acum se vorbește de ajustări, de reforme, de digitalizare. E greu să mai crezi ceva după ce ți-ai făcut toate planurile pentru bătrânețe”, conchide Viorel T.

O generație crescută cu ideea sacrificiului pentru binele comun ajunge la finalul carierei în aceeași notă: nesiguranță, schimbare și lipsă de recunoaștere.

„Decrețeii” au fost pionii unei politici demografice dure, apoi victimele unei tranziții economice brutale. Iar acum, ajunși în pragul pensiei anticipate, rămân între două lumi – cu răbdarea unei generații crescute să suporte și cu neîncrederea celor care au văzut cum li se promite totul și li se oferă prea puțin.

Dan DIMA

Condiții pentru pensie anticipată fără penalizare (începând cu 2025):

* Stagiu complet de cotizare: minim 40 de ani (fără a include anii de facultate sau armata).

* Vârsta minimă: cu cel mult 5 ani înainte de vârsta standard de pensionare (adică ≈ 60 ani).

* Fără perioade necontributive (șomaj, concedii neplătite etc.) în calculul celor 40 ani.

* Nu se aplică penalizări la cuantumul pensiei dacă toate condițiile sunt îndeplinite.