Prințesa care a zguduit Iașul. Sculptoriță, salvator de orfani și arhitectă a memoriei urbane
Dimensiune font:
În Iașul secolului XX, existența unei femei cu pălărie de prințesă ascundea o forță discreta, dar devastator de eficientă. Olga Sturdza nu a fost doar o frumusețe boierească, ci o sculptoriță pasionată, filantroapă vizionară, care a ridicat monumente, a salvat mii de copii orfani de război și a transformat conace în centre de educație agricolă – totul cu sânge rece și spirit de luptătoare. Povestea ei demască cum adevărata putere feminină a modelat Iașul din umbră.
Olga Sturdza (născută Mavrocordat, la 27 septembrie 1884 în satul Popești, județul Iași – decedată la 10 iulie 1971 în Franța) a fost o sculptoriță și aristocrată cu sânge rece, care și-a folosit originile boierești pentru a pune în mișcare transformări majore în orașul natal.
După ce s-a căsătorit, în 1908, cu prințul Mihail Sturdza, Olga și-a mutat visurile din atelierele franțuzești direct în inima Iașului. A renunțat la confortul luxului pentru a-și pune conacele în slujba cauzei: în timpul Primului Război Mondial, în 1917, la Miroslava, a înființat Orfelinatul „Principesa Olga M. Sturdza”, iar din 1919, în coridorul aceluiași palat, a fost deschisă Școala Superioară de Agricultură
Organizațiile filantropice erau conduse cu mână de fier: a preluat conducerea filialei din Iași a Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române (SONFR) din 9 noiembrie 1916 și a condus-o până în 1948, când regimul comunist o interzice.
Tot în rol de lider, a înființat Școala de îndreptare pentru orfanii „vicioși” în Palatul Sturdza din Copou, transformat apoi într-o școală agricolă – o rețetă pragmatică între caritate și reforma socială.
Faima ei nu se oprea la instituții: în 1924, Olga Sturdza a dorit să ofere Iașului un simbol durabil al unității naționale și a donat Monumentul Unirii, sculptat chiar de ea, dezvelit în 1927 în prezența Reginei Maria. S-a dorit ca opera să fie așezată intrării în Copou, dar a fost amplasată la capătul bulevardului Carol – devenind repede reper urban. A fost demolat de regimul comunist în 1947.
Multe dintre clădirile în care a investit – precum Palatul de la Miroslava – au devenit astăzi spații culturale importante: conacul găzduiește azi Muzeul Etnografic al Agriculturii Moldovei și biblioteca liceului agricol care îi poartă numele. Olga Sturdza nu a fost doar o prezență aristocratică – a fost o comandantă din umbră. S-a implicat direct în salvarea și educarea copiilor, a modelat cultura urbană și memoria orașului, lăsând Iașul mai puternic, mai empatic și mult mai urban decât l-a găsit.
Maura ANGHEL
Adauga comentariul tau