Proces pentru obținerea legitimaţiei de mort

 Conform Codului Civil, speţa se numeşte „declararea judecătorească a morţii”. Adică, oficial nu poţi trece în nefiinţă până ce nu vine sentinţa. Legitimaţia de mort, ştampilată, parafată şi semnată. Nici popa nu te poate îngropa în lipsa acestui act, că n-are voie. 32 ieşeni s-au aflat, în acest an, în situaţia aceasta. Doar cinci pot putrezi în linişte. În două cazuri, judecătorii au refuzat eliberarea certificatului de deces. Ceilalţi 25... mai aşteaptă.

Mărioara a aşteptat zece ani până ce să fie declarată decedată

N-avea încă 75 de ani, ieşise la pensie, locuia singură, la etajul unu al unui bloc din Cantemir. În toamna lui 2014, Mărioara a alunecat pe scări, s-a dus de rostogolul până la parter, a făcut comoţie cerebrală şi a trebuit operată. A scăpat cu viaţă, dar şi-a pierdut complet memoria. Nici nu se mai putea deplasa singură.

Vecina de la parter, Elena, pensionară şi ea, femeie săritoare şi simţitoare, a ajutat-o benevol câteva luni. O ajuta să se îmbrace, o scotea la aer, îi gătea, îi spăla, dar nu putea să stea cu ea 24 ore din 24. Pe 6 decembrie, ca de obicei, Elena a venit de dimineaţă, a deschis uşa apartamentului, avea cheie, dar Mărioara nicăieri.

A căutat-o zadarnic, vreme de trei zile, apoi i-a anunţat dispariţia. Nici poliţiştii nu s-au dovedit mai iscusiţi, deşi au dat-o în urmărire generală, au dispus chiar căutarea internaţională a bătrânei, dar degeaba. Niciun indiciu, nicio urmă, niciun cadavru.

Au trecut anii, aşa că judecătorii n-au avut încotro, au declarat decesul. Actul de oficializare a trecerii în nefiinţă va fi afişat, vreme de două luni, la sediul Judecătoriei, al Primăriei şi la ultimul ei domiciliu. În caz că vrea cineva să facă vreo contestaţie.

Mercenar din Legiunea Străină, participant la lovitura de stat din Comore, dispărut în misiune

Cazul lui Narcis e de dată mult mai recentă. Ieşeanul a plecat în Franţa imediat după Revoluţie, s-a înrolat în Legiunea Străină, şi-a deschis o afacere, s-a însurat, nevasta a născut două fetiţe, familie fericită, cu destulă dare de mână.

Narcis îşi permitea să trimită lunar bani rudelor din Iaşi, şi-a susţinut fratele, toată lumea fericită. Până în decembrie 2001, când un vechi camarad l-a convins să se alăture unei cete de mercenari ce avea de gând să dea o lovitură de stat şi să răstoarne guvernul din Insulele Comore.

Tentativa a eşuat, mulţi au fost ucişi, se presupune că şi Narcis s-a numărat printre victime, dar cadavrul lui n-a fost găsit niciodată. L-au căutat şi cei din Comore, emiseseră un mandat internaţional de arestare pe numele lui. Nimeni nu l-a găsit şi nu l-a mai văzut de-atunci.

Resemnat, fratele său a cerut magistraţilor să-i declare moartea. Cerere aprobată chiar la împlinirea a 23 de ani de la dispariţie.

Ceilalţi trei cărora justiţia ieşeană le-a aprobat, în 2024, decesele sunt vechi combatanţi din Cel de-al Doilea Război Mondial, daţi dispăruţi încă de atunci şi despre care nu se mai ştie nimic.

Nu poate muri până nu-şi dă contul bancar şi nu răspunde în scris la interogatoriu!

Hotărârea pronunţată de Judecătoria Iaşi în data de 31 iulie ar merita înrămată şi expusă la muzeu. Lui Mihai i-a fost respinsă eliberarea actului de consemnare a trecerii în lumea celor drepţi pentru două motive de-a dreptul şocante.

Solicitantul certificatului e fratele său, dar cetăţeanul, în cererea sa, n-a ştiut să specifice contul bancar al pârâtului (aşa e botezat, în termeni juridici, prezumtivul răposat) şi nici răspunsul la interogatoriu. Al mortului, nu al solicitantului. Aşa scrie în motivare. Deocamdată, oficial nu e încă decedat. Aşteaptă.

Soţia şi fiicele n-au avut 20 lei, ca să plătească taxa de timbru

Nici Mitică nu se poate bucura de Veşnica Pomenire ori de tradiţionalul parastas la care ar avea firescul drept, conform principiilor anatomiei. Mai mult ca sigur, bărbatul a putrezit de mult, dar magistraţii ieşeni n-au vrut să-şi dea acordul. Soţii şi cele două fiice ale sale n-au plătit taxa de timbru, una în valoare de numai 20 lei. Au omis sau n-au avut, asta nu se spune în sentinţa de respingere a legitimării lui ca mort. Oficial, rămâne viu.

La fel ca şi ceilalţi 25 de ieşeni care speră ca măcar în anul ce urmează să-şi poată dobândi dreptul la odihnă eternă. Judecătorii i-au pus să mai aştepte verdictul de defunct. Marcel FLUERARU