Revoluția pe două roți. De ce (nu) este Iașul un oraș al bicicliștilor

*într-un oraș sufocat de trafic și praf, infrastructura de ciclism este mai mult decor decât alternativă reală

Pe hârtie, Iașul pare un oraș aliniat cu principiile mobilității urbane alternative. Realitatea din teren contrazice, însă, orice strategie frumos redactată. Bicicliștii nu beneficiază de o rețea funcțională, sigură și coerentă de piste. Mai exact, în prezent, municipiul dispune de doar 26,5 kilometri de trasee oficiale, împărțite pe opt segmente complet fragmentate, care nu formează un sistem real de transport urban. Acestea includ trasee precum Aleea Mihail Sadoveanu – Rond Agronomie, Rond Agronomie – Piața Eminescu, Bulevardul Independenței – Strada Elena Doamna și ambele maluri ale râului Bahlui. Alte porțiuni se află în zona Podu Roș – Nicolina – CUG, Păcurari sau Bulevardul Țuțora.

Totuși, aceste trasee nu asigură legături între cartierele orașului, nu sunt protejate fizic de trafic, iar marcajele sunt adesea șterse, prost executate sau pur și simplu impracticabile. În multe cazuri, „pista de biciclete” este doar o bandă vopsită pe trotuare deja înguste sau direct pe carosabil, fără nicio măsură de siguranță pentru utilizatori. În loc să încurajeze mersul pe bicicletă, infrastructura actuală îl face descurajant sau chiar periculos.

Promisiuni și proiecte
Autoritățile locale vorbesc despre mobilitate durabilă, dar faptele demonstrează contrariul. De ani buni, promisiunile rămân în stadiul de planuri „în consultare” sau „în fază de aprobare”. În timp ce alte orașe din România implementează politici publice coerente pentru transport alternativ, la Iași se preferă cosmetizarea cu marcaje ieftine în locul unei rețele funcționale.

Există, totuși, un proiect de perspectivă care ar putea schimba situația — cel puțin pe hârtie. Asociația Zona Metropolitană Iași (ZMI) a anunțat un plan de extindere a infrastructurii velo către patru comune din jurul orașului. Proiectul presupune realizarea a 35 de kilometri de piste care vor lega municipiul de Bârnova, Ciurea, Holboca și Țuțora. Mai exact, 19,2 km vor fi în interiorul Iașului, iar restul în comunele limitrofe. Finanțarea este așteptată de la Administrația Fondului pentru Mediu.

Conform documentației, proiectul vizează promovarea transportului alternativ, îmbunătățirea sănătății publice, creșterea siguranței rutiere, dezvoltarea turismului local și întărirea cooperării intercomunitare.

În 2023, ZMI a câștigat o finanțare de 16,6 milioane de lei pentru realizarea unei piste de 17 kilometri între Mănăstirea Bârnova și Mănăstirea Dobrovăț — însă lucrările efective nu au început încă.

Vocea comunității
În tot acest timp, vocile civice rămân singurele constante în peisajul mobilității alternative din Iași. Asociații precum „IașiOrașulBicicletelor” atrag atenția asupra lipsei acute de infrastructură. „Nu doar bicicliștii din Iași sunt ignorați. Și pietonii se confruntă zilnic cu aceleași provocări: trotuare inexistente, ocupate sau impracticabile. În timp ce bicicliștii n-au piste, pietonii n-au trotuare. Împărțim același oraș… și aceleași neglijențe. Un oraș în care nu poți merge nici pe jos, nici pe bicicletă e un oraș care îți fură dreptul la mobilitate, nu ți-l oferă.”

Această afirmație rezumă fără menajamente starea actuală a mobilității urbane în Iași. Nu doar bicicliștii sunt victimele unui sistem defectuos, ci și pietonii, care împart cu aceștia frustrările, riscurile și lipsa de alternativă.

Comparații dureroase
Privind spre vest, comparațiile sunt dureroase. Oradea are peste 40 de kilometri de piste continue, bine întreținute și cu conexiuni funcționale între cartiere și zone de agrement. Clujul a integrat sistemele de bike-sharing în rețeaua de transport public, cu gratuitate pentru primele 30 de minute. Timișoara are o rețea de peste 70 de kilometri și extinde constant pistele chiar și în zonele periurbane. Aceste orașe nu doar că vorbesc despre mobilitate alternativă, ci o fac să funcționeze.

La Iași, „revoluția pe două roți” pare, deocamdată, o promisiune recurentă, reciclată în fiecare mandat electoral, dar amânată în fiecare buget. Fără infrastructură reală, fără viziune coerentă și fără respect pentru cetățeni, bicicleta rămâne o soluție marginalizată. Dan DIMA