Sânzienele și Ziua Iei

 * pe 24 iunie, românii sărbătoresc una dintre cele mai vechi și complexe zile din calendarul popular și religios: Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, cunoscută în tradiția populară și sub numele de Sânziene * zi cu semnificații multiple, 24 iunie îmbină dimensiunea liturgică a credinței cu obiceiurile precreștine legate de fertilitate, sănătate și belșug, dar și cu o inițiativă culturală modernă – Ziua Universală a Iei, simbol al identității românești

 

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, prăznuită pe 24 iunie, este una dintre cele mai importante sărbători religioase ale verii. Potrivit tradiției creștine, Ioan este profetul care a pregătit venirea lui Hristos și L-a botezat în apele Iordanului. Este singurul sfânt, în afară de Maica Domnului, a cărui naștere trupească este prăznuită solemn, cu liturghii speciale și rugăciuni dedicate curățirii sufletești. Sărbătoarea este așezată la exact șase luni înainte de Crăciun, conform mențiunilor evanghelice, și este păstrată cu evlavie în multe regiuni, mai ales în mediul rural, unde oamenii încă obișnuiesc să meargă la biserică cu flori, ramuri de tei și spice de grâu pentru a fi binecuvântate.

  În paralel cu semnificația religioasă, ziua de 24 iunie este cunoscută în popor sub numele de Sânziene.

Momentul este asociat în mitologia românească cu zânele bune ale câmpului. Sânzienele, spre deosebire de Rusalii, nu sunt aducătoare de frică, ci protectoare ale roadelor și tămăduitoare. Se crede că în noaptea de Sânziene, zânele coboară pe pământ și dansează în poieni, binecuvântând plantele cu puteri de leac. De aceea, femeile obișnuiau să culeagă în această noapte flori și ierburi tămăduitoare, considerate a fi mai eficiente dacă sunt adunate sub razele lunii și păstrate peste an.

Fetele nemăritate împleteau cununi din flori de sânziene și le aruncau peste acoperișul casei. Dacă acestea rămâneau pe acoperiș, era semn că vor avea parte de căsătorie în acel an. În multe sate, se aprindeau focuri rituale și se organizau hore la marginea pădurii sau pe dealuri. Tradiția mai spune că în noaptea de 23 spre 24 iunie se deschide cerul, iar dorințele rostite cu credință se pot împlini.

 

Ziua Iei

 

În plan cultural, această zi a primit în ultimul deceniu o nouă valență. Din 2013, prin inițiativa comunității „La Blouse Roumaine”, data de 24 iunie a fost desemnată Ziua Universală a Iei. Scopul acestei inițiative a fost de a readuce în atenție cămașa tradițională românească, parte din costumul popular, dar și din identitatea profundă a femeii din spațiul carpato-danubiano-pontic. Ia, cu broderiile ei specifice fiecărei regiuni, a devenit simbolul unei moșteniri vii, purtată cu mândrie atât în România, cât și de românii din diaspora. De ziua iei, în orașe și sate, în muzee și instituții culturale, se organizează expoziții, parade, ateliere și sesiuni foto dedicate redescoperirii patrimoniului textil românesc.

Sărbătoarea de Sânziene este, astfel, o zi de confluență între credință, tradiție și identitate. Nu este doar o evocare a trecutului, ci și o oportunitate de a păstra vie legătura cu valorile transmise din generație în generație. Indiferent dacă ne apropiem de ea prin rugăciune, prin obiceiurile satului sau purtând o ie cusută cu mâna bunicii, 24 iunie rămâne o zi a rădăcinilor, a purificării și a regăsirii.

 

Maura ANGHEL