Scrollingul compulsiv, noua maladie care afectează ieșenii. Dependența tăcută care distruge vieți, cariere și relații

 * de ceva timp, o epidemie psihologică se răspândește tăcut în Iași: scrollingul compulsiv * o dependență modernă care nu ține cont de vârstă sau statut social, dar care fură același lucru de la toți: timpul, atenția și sensul * medicii trag un semnal de alarmă, psihologii confirmă, iar oamenii recunosc, în șoaptă, că sunt prinși în gheara telefoanelor

Iași, oraș universitar, cu tradiție intelectuală și ambiții de smart city, e lovit de o boală modernă care nu se vede, dar se simte din ce în ce mai puternic: dependența de scrolling. La prima vedere, pare inofensivă. Doar câteva minute „de relaxare” între taskuri sau în autobuz. Dar minutele devin ore, iar orele devin ani irosiți în fața unui ecran care nu oferă, în esență, nimic.

„Am realizat că petrec peste 4 ore pe zi doar pe telefon. Asta înseamnă mai mult de 60 de zile pe an pierdute. Și nu fac nimic cu adevărat valoros în acest timp. Doar consum informație și apoi uit tot”, mărturisește Marius T., 38 de ani, antreprenor din Iași.

Nu este singurul. Studiile recente indică faptul că tot mai mulți adulți din mediul urban își încep și își încheie ziua cu telefonul în mână, un comportament care devine normă și generează efecte dovedite asupra sănătății mentale și a performanței profesionale, iar scrollingul – gestul mecanic de a derula fără scop conținut în feed – a devenit o formă de auto-anestezie emoțională.

„Vorbim despre o adicție reală, cu impact direct asupra funcționării cognitive. Scade capacitatea de concentrare, de analiză, de muncă profundă. Mulți pacienți care se plâng că nu mai au chef de nimic sau că se simt 'blocați' suferă, de fapt, de epuizare digitală”, spune psihologul Letiția Popa. Ea observă un tipar tot mai frecvent: „Oameni care se plâng că nu mai citesc, nu mai au idei, nu mai simt bucurie. Sunt ecrane în loc de emoții, notificări în loc de dialog. Și se mai plâng de copiii care stau prea mult pe gadgeturi…”.

În mediul profesional, efectele devin vizibile.

„Avem angajați care nu pot lucra mai mult de 15 minute fără să-și verifice telefonul. În ședințe, în pauze, chiar și în timpul unor sarcini importante. Nu e vorba de lipsă de disciplină, ci de o reală dereglare a atenției. Și da, scade productivitatea. Uneori, și încrederea”, mărturisește Elena D., coordonator HR într-o companie IT din Iași.

Singurătatea din familii

În paralel, relațiile personale se degradează. Soți care nu mai vorbesc. Părinți absenți de lângă copiii lor, dar activi în conversații digitale. Cineva râde într-un video de pe Instagram, dar nimeni nu mai râde în sufragerie.

„Uneori, simt că sunt invizibilă pentru partenerul meu. Ne uităm amândoi la ecrane, nu unul la altul. Și mă întreb dacă o să mai știm vreodată să stăm de vorbă cu adevărat. Fără notificări, fără distrageri”, spune Raluca V., 33 de ani. Această maladie a atenției afectează în mod direct potențialul unei întregi generații de adulți. Dacă înainte, procrastinarea era un simptom ocazional, acum scrollingul este o formă constantă de auto-sabotaj. E o fugă zilnică, colectivă, de la propriile idei, de la propria viață, de la prezent. Specialiștii avertizează că, fără intervenție conștientă, efectele pot deveni permanente. Scade nu doar productivitatea, ci și capacitatea de conectare umană, stima de sine și chiar structura neuronală a creierului. „E ca și cum am învăța zilnic creierul să trăiască fragmentat. Și apoi ne mirăm că nu mai putem rămâne concentrați, că nu mai avem răbdare, că nu mai putem construi ceva coerent”, explică psihoterapeutul Letiția Popa. Această stare de disociere digitală devine un pericol colectiv. Ceea ce ar trebui să fie o unealtă, tehnologia,– a devenit, pentru mulți, o capcană.

Poate că boala nu doare, poate că nu pare gravă, dar urmările ei sunt devastatoare și se văd în vieți netrăite, cărți nescrise. Copii care cresc fără ochi care să-i privească, tineri risipiți între postări și clipuri care nu lasă nicio amintire.

Maura ANGHEL