Sentinţă definitivă, la nouă ani după omor

 * condamnat pentru uciderea soţiei, deţinutul a cerut achitarea, susţinând că nu sunt dovezi certe împotriva sa * femeia era bolnavă cronic şi de aici i s-a tras moartea, nu din cauza actului sexual * fiica de doar trei ani şi zece luni, decisivă în această speţă * bărbatul a invocat lipsa expertizei psihiatrice * magistraţii Curţii de apel i-au redus puţin din pedeapsă

 Prin sentinţa penală din 5 aprilie 2021, Tribunalul Iaşi l-a condamnat pe Ştefan Laurian Juncu la pedeapsa de şapte ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, şase ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol şi patru ani pentru lipsire de libertate în mod ilegal. După contopire, s-a ajuns la o rezultantă de opt ani şi şase luni.

Coandamnarea a venit la aproape opt ani după nefericitul eveniment, procurorii având destul de mult de furcă pentru a demonstra vinovăţia lui Juncu. Asta din două motive pe care inculpatul a încercat să le speculeze mereu în favoarea sa. În primul rând, victima, Lorina Juncu, soţia lui Ştefan, fusese diagnosticată cu insuficienţă renală încă din perioada adolescenţei şi făcea dializă de trei ori pe săptămână. Apoi, de la episodul despre care se spune că i-a provocat decesul şi până la trecerea Lorinei în nefiinţă au trecut mai mult de două săptămâni.

Pe scurt, în dimineaţa de 7 iunie 2013, după ce şi-a externat fiica cea mică din spital, a dus-o pe aceasta la fratele ei, Gabriel, Lorina fiind programată la dializă. S-a oprit în apartamentul unei mătuşi, pentru a-şi schimba hainele, soţul gelos o urmărise toată ziua şi a năvălit pur  şi simplu peste ea. A acuzat-o că ar întreţine relaţii extraconjugale, i-a dat câţiva pumni de i-a învineţit ochii, apoi a obligat-o la o partidă de sex. Ca s-o „dezinfecteze”, i-a turnat oţet în vagin, iar ca să nu ţipe, i-a lipit pe gură o bandă scotch.

Spre seară, satisfăcut, Ştefan a părăsit apartamentul. Nu înainte de a-şi pune consoarta să o sune pe mătuşă şi să-i spună că n-a mai ajuns la dializă, deoarece a fost bătută de un taximetrist.

După plecarea soţului, Lorina şi-a sunat fratele, verişorii şi mătuşa, le-a povestit cele întâmplate şi le-a cerut ajutorul. Aceştia au venit la faţa locului, iar când au văzut-o cum arată, au chemat ambulanţa şi poliţia. Femeia a ajuns la Neuro, starea ei de sănătate s-a agravat continuu, iar decesul a survenit în dimineaţa de 24 iunie.

Poliţiştii au deschis imediat dosar penal pe numele lui Ştefan, dar cum nu fuseseră martori, suspectul de la vremea aceea şi-a jucat şansele cu dârzenie. Împotriva lui erau doar vorbele Lorinei şi un certificat medico-legal destul de vag. Rudele victimei (fratele, verii şi mătuşa) erau doar martori indirecţi, declaraseră doar ce ştiau de la ea, niciunul nu fusese de faţă. Ştefan a insistat pe faptul că Lorinei i s-a tras moartea de la insuficienţa renală şi de la închipuita agresiune a taximetristului.

„Pe mama a omorât-o; mama mi-a zis că o să moară”

Decisivă în această speţă a fost depoziţia fiicei cele mari. Chiar dacă avea doar trei ani şi zece luni, micuţa fiind audiată în prezenţa unui psiholog, ea a repetat foarte ferm că „pe mama a omorât-o; mama mi-a zis că o să moară; că o să vină tata să o omoare...tata o bătea pe mama şi o scuipa; o lovea cu cuţitul...”.

Condamnat în cele din urmă, Juncu nu s-a resemnat deloc cu ideea că va petrece ani buni după gratii. A promovat calea de atac a apelului, apreciind hotărârea ca fiind nelegală şi netemeinică, „întrucât faptele nu au fost săvârşite cu vinovăţia prevăzută de lege, în ceea ce priveşte infracţiunea de viol, şi respectiv fapta nu există, în ceea ce priveşte infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte. S-a susţinut că atât actul de inculpare, cât şi hotărârea atacată sunt afectate de nulitate absolută, întrucât în cauză nu a fost întocmită niciodată expertiza medico-legală psihiatrică, care ar fi fost obligatorie în cauză”. În demersul său, bărbatul a susţinut că în acea zi de 7 iunie 2013, era surescitat psihic, ca urmare a informaţiilor furnizate de către fiica sa, care îi relatase că fusese pipăită în mod necuviincios de către un bărbat. Spune că i-a dat doar câteva palme peste faţă, nimic mai mult.

După şase termene de judecată şi reanalizarea tuturor probelor existente la dosar, magistraţii Curţii de Apel au decis, la finele săptămânii trecute, reducerea pedepsei cu un an şi şase luni. Sentinţa e devinitivă şi vine la nouă ani după tragicul eveniment. Marcel FLUERARU