Ștefan Mandachi și-a transformat hotelul de lux în tabără de refugiați

Tabăra de refugiați de la Hotel Mandachi, din Suceava, a fost gazdă pentru 2.000 de cetățeni ucraineni, de la începerea conflictului, cetățeni care au dormit cel puțin o noapte în edificiul antreprenorului sucevean. Alți 6.000 de refugiați au fost cazați în apartamente intermediate de către echipa condusă de Ștefan Mandachi. 

Alături de Ștefan Mandachi lucrează, ca voluntari, 150 de persoane, iar baza de date e de 300 voluntari. „Coordonarea, organizarea, implicarea sunt impecabile. Orice câine, de la Ci Hua Hua la Saint Bernard (nu contează talia) e găzduit la noi. Cazarea refugiaților, șederea, găzduirea lor, serviciile, gaz, curent, salariile angajaților, carburant, întreținere, curățenie, dezinfecție, pază, camere, restaurante, hotel, sală de evenimente, sunt oferite gratuit, iar toate cheltuielile sunt plătite integral de mine. Nu am primit si nu vom primi nici o compensație materială de la vreo autoritate sau de la stat. Totul este oferit de mine, cu titlu gratuit. Am făcut aceste clarificări pentru a elimina orice dubii (pentru că am citit un comentariu nedrept la o postre de-a mea în mediul online). Am cooperat și cooperăm foarte bine cu toate autoritățile locale, cu antreprenorii și cu oamenii de rând. Nu avem nimic de reproșat nimănui, niciunei autorități. Mergem mai departe hotărâți să ajutăm cât mai mulți oameni și animale!”, a declarat, ieri, omul de afaceri Ștefan Mandachi.

Și la începutul pandemiei de coronavirus, Mandachi a oferit hotelul său, plus mîncare gratuită medicilor care lucrau pentru salvarea sucevenilor. „Evident, nici în timpul pandemiei COVID nu s-a pus problema să primesc vreun cent de la vreo autoritate sau de la statul român, atunci când am oferit hotelul gratuit cadrelor medicale, plus 20.000 de meniuri gratis de la Spartan, Secție de Terapie Mobilă, plus alte servicii de peste 300.000 de euro, plus donații de pe persoana fizică Ștefan Mandachi de mai multe miliarde de lei. Am suportat integral absolut toate cheltuielile pt. că așa mi s-a părut normal. Nu m-a obligat nimeni să fac asta, o fac de drag. O subliniere esențială, Fundația Umanitară Jeni Mandachi nu are și nu a avut nici un angajat salariat încă de la înființare. Probabil suntem printre singurele ONG-uri care au utilizat fiecare cent din donații fără să cheltuie resurse pe salarizare. Practic, în frunte cu mine, cu toții am lucrat voluntar de la înființare, inclusiv în această perioadă!”, a menționat Ștefan Mandachi.

„Nu-i nici o mare filozofie, e doar pasiune și atâta tot”

Mulți jurnaliști l-au întrebat pe antreprenorul sucevean care sunt motivele pentru care ajută atât e mulți oameni. „E ca și cum ai întreba un pescar înrăit de ce pescuiește, un pictor pasionat de ce pictează sau un dansator profesionist de ce dansează. Ajut oamenii și animalele pentru că asta îmi dă sens, mă face să mă simt foarte fericit și îmi dă o satisfacție inexplicabilă. De când sunt copil, am văzut că la fel făcea și maică-mea și nu văd de ce nu aș investi în pasiunea mea. Iată de ce îmi finanțez pasiunea, aceea de a da mâncare unui câine flămând sau de a oferi un pat unui străin însetat alungat pe nedrept din țara lui. Nu-i nici o mare filozofie, e doar pasiune și atâta tot. Nu pot controla faptul că activitățile mele filantropice îmi aduc o doză suplimentară de popularitate. Am cel puțin 4 ani de când, zi de zi, mă ocup de cazuri speciale, dar nu mereu sunt la fel de vizibil. De exemplu, am inițiat un proiect care a generat 110 fântâni în Africa pentru satele izolate și pentru copii, am salvat mii de câini fără stăpân, am strâns milioane de euro pentru oameni bolnavi și disperați și lista e lungă, dar de foarte multe ori neobservată”, a ținut să precizeze Ștefan Mandachi. Ecaterina VICOL